SPUMÁ spumez vb. I. 1. Intranz. shi refl. (Despre ape valuri) A face spuma a spumega. [Apele] veneau vijelioase sunind bolovani spumind sarind in arcuri cazind mladioase in volburi intro larma mareatza. SADOVEANU O. VIII 245. Valurile se ridicara se spumara. BOLINTINEANU O. 270. 2. Intranz. (Mai ales despre cai) A se acoperi de spuma a face clabuci; a spumega. Voinicii cai spumau in salt. COSHBUC P. I 56. ◊ Expr. (Despre oameni) A spuma de furie (sau de ciuda) = a fi minios din caleafara. El spumeaza shi toarna de ciuda un monolog enorm. CARAGIALE O. III 14.