spoială sf [At: BIBLIA (1688), 145¹/37 / P: spo-ia~ / Pl: ~ieli / E: spoi + -eală] 1 (Îvp) Poleială. 2 (Fig) Însușire superficială a unor noțiuni de cultură, a unor maniere civilizate etc. Si: lustru, poleială. 3 (Fig) Falsă civilizație. 4 (Fig) Superficialitate. 5 (Îla) De ~ Superficial. 6 Acoperire a suprafeței interioare a unui vas de aramă cu un strat protector de cositor Si: cositorire (1), cositorit¹ (1), spoire (2), spoit¹ (2), (înv) spoitură (1). 7 Acoperire a unei suprafețe cu un strat subțire de var Si: spoire (3), spoit¹ (3), văruială, văruire, văruit, (înv) spoitură (2). 8 (Pex) Strat de var depus în urma văruirii Si: (înv) spoitură (3). 9 (Ccr) Lutul, huma etc. cu care se spoiește (7). 10 (Reg) Vopsea care se pune în var pentru a-l colora. 11 (Pfm; prt) Fardare (1).

SPOIÁLĂ, spoieli, s. f. Faptul de a spoi; văruială. ♦ Strat subțire de aur, de argint, alamă, cositor etc. cu care se acoperă suprafața unui obiect de metal. ♦ Fig. Lustru superficial, fără valoare (de cultură, de civilizație etc.); pospăială. N-am pus preț vreodată pe spoieli. BENIUC, V. 9. Satira pieselor lui Caragiale ne va fi explicată prin spoiala ridiculă a civilizației claselor sociale de mahala. DEMETRESCU, O. 173. Dar vedeți pe învățatul cu spoiala sa de frază Cum în fața adunării neștiința încadrează. BELDICEANU, P. 120. ♦ (Peiorativ) Suliman, fard. Un bărbat care adesea cu buzele mînjite de spoiala curtezanei venea să te sărute pe tine. La TDRG.

SPOIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A SPOI. 2) Strat subțire de metal inoxidabil protector. 3) fig. Lucru superficial care produce o impresie înșelătoare; poleială; pospăială. [G.-D. spoielii; Sil. spo-ia-] /a spoi + suf. ~eală

spoĭálă f., pl. ĭelĭ. Rezultatu spoĭriĭ saŭ modu de a spoĭ: niște spoĭală cenușie pentru sobă, spoĭala tingiriĭ a început să se roadă. Fig. Pospăĭală, pospaĭ, lustru înșelător: o spoĭală de învățătură.

spoeală f. 1. albirea pereților unei case; 2. fig. lustru (superficial): spoeală de învățătură.

spoiálă s. f., g.-d. art. spoiélii; pl. spoiéli

spoiálă s. f., g.-d. art. spoiélii; pl. spoiéli

spoială

spoială, -ieli.

SPOIÁLĂ s. v. văruit.

SPOIÁLĂ s. v. fard, lustru.

SPOIALĂ s. spoire, spoit, văruială, văruire, văruit. (~ pereților camerei.)

spoială s. v. FARD. LUSTRU.