optziuni
  • info

6 definitzii pentru spicuit

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 12 Spicuire (12).

spicui [At: (a. 1817) URICARIUL IV 304/6 / Pzi: ~esc (reg) spicui / E: spic + ui] 1 vt(a) (C. i. spice) A culege din lan sau dupa secerat Si: (irg) a spica2 (1). 2 vt(a) (Reg) A alege spice de grau frumoase inainte de secerat pentru samantza. 34 vtrp (Reg; c. i. lanuri de grau) A (se) secari (1). 5 vt (Reg; c. i. clai sau stoguri de spice de grau) A aranja la varf in forma de spic (1) intors punand snopii de grau cu spicele in afara k sa se poata scurge apa de ploaie. 6 vi (Idt; d. graminee) A inspica. 7 vr (Reg) A se destainui cuiva. 8 vr (Reg) A se incumeta. 9 vr (Reg) A sari la bataie. 10 vrr A se lua la intrecere cu cineva. 11 viu (Rar) A ninge cu fulgi mari de zapada amestecata cu stropi rari de ploaie. 1213 vtrp (Fig; c. i. idei informatzii materiale documentare etc.) A (se) extrage din diferite izvoare alegand dintro cantitate mai mare Vz selecta.

SPICUÍ spicuiesc vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele ramase dupa secerat. 2. Fig. A culege (de ici de colo) a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegand dintro cantitate mai mare). [Prez. ind. shi: spícui] Spic + suf. ui.

A SPICUÍ ~iésc tranz. 1) (spice) A strange dupa secerat. 2) (idei date informatzii) A extrage selectiv (din diferite izvoare). /spic + suf. ~ui

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

spicuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. spicuiésc imperf. 3 sg. spicuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. spicuiásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

SPICUÍ vb. v. inspica.

Intrare: spicuit
spicuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spicuit
  • spicuitul
  • spicuitu‑
  • spicuita
  • spicuita
plural
  • spicuitzi
  • spicuitzii
  • spicuite
  • spicuitele
genitiv-dativ singular
  • spicuit
  • spicuitului
  • spicuite
  • spicuitei
plural
  • spicuitzi
  • spicuitzilor
  • spicuite
  • spicuitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

spicui, spicuiescverb

  • 1. A culege spice din lan; a aduna spicele ramase dupa secerat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: inspica
    • format_quote (shi) absolut Zi de vara pinan seara Ea din lan nu ieseafara Spicuieshte spicuieshte De odihna nici gindeshte. ALECSANDRI P. II 192. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Daca griul... apuca a se corci... tot sa poate alege spicuindusa din lan. DRAGHICI la TDRG. DLRLC
  • 2. figurat A culege (de ici de colo) a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegand dintro cantitate mai mare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ceea ce te izbeshte cind strabatzi lista cuvintelor arhaice spicuite in textele lui Balcescu nu este faptul k ele ar fi disparute din vocabularul actual cit imprejurarea k sint luate in acceptziuni mai vechi. L. ROM. 1953 nr. 1 33. DLRLC
    • format_quote Da atit aceste versuri cit shi cele ce vom spicui aci nu pot decit sa vorbeasca shi sa pledeze cu elocintza cauza junimei. MACEDONSKI O. IV 8. DLRLC
    • format_quote Anticarul shi antropologul gasesc ei cumva sa spicuiasca pe aci dovezi de acelea netagaduite care vin sa sprijine atit de puternic spusele shi banuielile istoriei? ODOBESCU S. II 259. DLRLC
etimologie:
  • Spic + sufix ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.