SODOMÍ, sodomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) distruge. – Din sodom.

sodomi [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~mni, sud~, suduma, sudumi / Pzi: ~mesc, sodom / E: sodom] 1-2 vtr (Îvp) A (se) prăpădi. 3 vr (Pop) A se sinucide. 4 vr (Reg; îf sudumi) A se îmbolnăvi de hernie Si: (pop) a se vătăma, (reg) a se boșorogi (2). 5 vt (Mun) A chinui (1). 6 vt (Mun) A blestema (3). 7-8 vtr (Pop; d. clădiri, ziduri, d. pământ) A (se) prăbuși. 9 vr (D. pământ) A se surpa. 10 vt (Mol) A mânca cu multă lăcomie. 11 vt (Ban) A murdări.

SODOMÍ, sodomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) distruge. – Din sodom.

SODOMÍ, sodomesc, vb. IV. Tranz. A face prăpăd, a nimici, a pustii. ♦ Refl. A se prăpădi, a pieri; a se sinucide. Să mă sodomesc e păcat de moarte, trebuie să trăiesc și necăjită, cum am trăit în bine. RETEGANUL, P. V 26.

sodomì v. Mold. a mânca lacom ca un flămânzit. [Sensul primitiv e conservat de verbele dialectale. (Gorju) a se sodomi, a arde; (Oltenia) a suduma, a dărâma].

sodomesc, ~ească a [At: COD. VOR.² 86^r/14 / Pl: ~ești / E: np Sodoma + -esc] (Îvr) 1 Care aparține Sodomei. 2 De Sodoma.

sodomésc v. tr. (d. sodom; rus. sodomitĭ, a face gălăgie. Olt. Trans. Maram. Mold. Nimicesc, prăpădesc, distrug. V. refl. Mă surp, mă năruĭesc: pămîntu s’a sodomit. Fig. Mă sinucid. Mâ prăpădesc grozav: vitele nu se maĭ priboleaŭ (cu toate rugăciunile), ci se sodomeau de îngroziseră pe maĭ mariĭ mînăstiriĭ (Șez. 30, 196 și 201). – În Munt. vest și sudumesc (rev. I. Crg. 9,26).

sodomí (a ~) (înv., pop., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sodomésc, imperf. 3 sg. sodomeá; conj. prez. 3 să sodomeáscă

sodomí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sodomésc, imperf. 3 sg. sodomeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sodomeáscă

SODOMÍ vb. v. dărăpăna, dărâma, distruge, nărui, nimici, omorî, potopi, prăbuși, prăpădi, prăvăli, risipi, scufunda, sfărâma, sinucide, surpa, zdrobi, zvânta.

sodomi vb. v. DĂRĂPĂNA. DĂRÎMA. DISTRUGE. NĂRUI. NIMICI. OMORÎ. POTOPI. PRĂBUȘI. PRĂPĂDI. PRĂVĂLI. RISIPI. SCUFUNDA. SFĂRÎMA. SINUCIDE. SURPA. ZDROBI. ZVÎNTA.

sodomí, sodomesc, (sodomni), vb. tranz. – (înv.) 1. A omorî, a ucide, a nimici, a prăpădi: „Cei mai mari se voroviră / Care cum să-l sodomnească” (Calendar, 1980: 13); „Eu femeie nu i-oi si / Mai bine m-oi sodomni” (Ștețco, 1990: 213). 2. În blestem: „Sodomni-te-ar Dumnedzău” (Papahagi, 1925; Săcel). – Din sodom „nenorocire” (< sl. Sodomǔ) (Scriban, DEX, MDA); cf. Sodoma, oraș mitic din Palestina, amintit în Biblie (de obicei, asociat cu Gomora), distrus, potrivit legendei biblice, din voință divină.