sinistru [At: NEGULICI / Pl: ~ishtri ~re / E: fr sinistre lat sinister tra] 1 sn (Liv) Dezastru care aduce mari pierderi materiale Si: calamitate (2) catastrofa (1). 2 a Care inspira un sentiment de groaza prin aspect prin manifestari prin consecintze etc. Si: cumplit (7) cutremurator (1) fioros (1) groaznic (1) grozav (1) infiorator infricoshator ingrozitor inspaimantator lugubru macabru monstruos teribil zguduitor (liv) abominabil tefiric terifiant (ivp) rau spaimantator (2) (pop) spaimos (1) (inv) otzarator spaimantos (1). 3 a Care prevesteshte sau aduce nenorocire Si: funest (1) nefast (pop) pocit². 4 a (Rar; fig) Sumbru. 5 a (Fig; rar; d. oameni) Trist. 6 a Care inspira un sentiment de repulsie de oroare de greatza etc. Si: dezgustator gretzos (1) odios oribil repugnant repulsiv respingator scarbos (reg) marshav. 7 a (D. glume farse etc.) Care este de prost gust Si: deplasat² (3) nepotrivit.

SINÍSTRU² A sinishtri stre adj. 1. Care trezeshte sentimente de spaima de groaza. V. infiorator. Un trasnet cazu scurt... Iar cerul in aceeashi clipa paru k se surpa cu nori cu tot intro prabushire de tunet sinistra. C. PETRESCU R. DR. 59. Intirziasem ratacind singur prin sinistrul cartier... din jurul portului. BART S. M. 32. O ce rau i facea in noaptea asta vijelia de afara... vintul acesta sinistru i se parea k adunat de pe oceane tzipetele disperate ale naufragiatzilor shi le poarta prin lume. VLAHUTZA O. A. III 189. ◊ (Adverbial) Matusha Ruxandra ride sinistru in lumea ei oarba. C. PETRESCU R DR. 304. Can tzintirim tacere en cetate. Preot ramas din a vechimii zile San Marc sinistru miezul noptzii bate. EMINESCU O. I 202. 2. Care inspira oroare; oribil. In aceasta opera trece pe dinaintea ochilor noshtri un shir intreg un shir sinistru de criminali. GHEREA ST. CR. II 226. Cum in fatza celor mai sfishietoare dureri pot unii oameni gasi atita sinistra bucurie atita ris nesimtzitor. VLAHUTZA O. A. III 98.

SINÍSTRU A adj. 1. (Liv.) De stanga; stang. 2. Groaznic inspaimantator infiorator. ♦ Care inspira oroare; oribil. // s.n. (Rar) Dezastru calamitate prapad urgie. [< fr. sinistre cf. lat. sinister stang; prevestitor de nenorociri].

SINÍSTRU A I. adj. groaznic inspaimantator; oribil. ◊ funest. II. s. n. dezastru calamitate prapad urgie. (< fr. sinistre lat. sinister)

SINÍSTRU¹ ~stra (~shtri ~stre) 1) Care prevesteshte o nenorocire sau o catastrofa; prevestitor de rau. 2) Care ingrozeshte; producator de groaza; ingrozitor; infricoshator; inspaimantator; infiorator. [Sil. nistru] /<fr. sinistre lat. sinister ~tra

sinistru a. 1. care cauzeaza sau face sa ne temem de pericol; 2. ingrozitor la vedere: fizionomie sinistra; 3. primejdios: proiecte sinistre. ║ n. 1. intamplare ce aduce mari pagube; 2. pierderi cauzate de incendiu uragan naufragiu.

*sinístru a adj. (lat. sinister sting de la stinga). De raŭ auguriŭ prezicator de nenorocire: simptone sinistre (V. ursuz). Nenorocit funest: intimplare sinistra. Posomorit amenintzator: privire sinistra aspect sinistru. S. n. pl. e. Intimplare nenorocita (maĭ ales incendiŭ) care cauzeaza marĭ pagube materiale (V. catastrofa). Adv. In mod sinistru: marea mugea sinistru.

sinístru¹ adj. m. pl. siníshtri; f. sinístra pl. sinístre

sinístru adj. m. pl. siníshtri; f. sg. sinístra pl. sinístre

sinistru stra; shtri stre.

SINÍSTRU adj. s. 1. adj. v. lugubru. 2. adj. v. funest. 3. adj. v. dezgustator. 4. s. v. dezastru.

SINISTRU adj. s. 1. adj. funebru jalnic lugubru macabru sumbru. (O atmosfera ~.) 2. adj. fatal funest nefast sumbru (pop.) pocit. (O presimtzire ~.) 3. adj. dezgustator gretzos oribil scirbos. (Un rinjet ~.) 4. s. calamitate catastrofa dezastru flagel grozavie napasta nenorocire pacoste potop prapad pustiire urgie (inv. shi pop.) prapadenie (pop.) blestem minie potopenie topenie (inv. shi reg.) pustieshag pustiit sodom (reg.) prapadeala (inv.) pierzare pustiiciune (fig.) pirjol plaga. (Un adevarat ~ sa abatut asupra lor.)