SINCHISÍ, sinchisesc, vb. IV. (Mai ales în construcții negative). 1. Refl. (Fam.) A-i păsa cuiva de cineva sau de ceva, a lua în seamă ceva sau pe cineva; a nu rămâne indiferent; a se neliniști, a se îngrijora. 2. Tranz. (Înv.) A incomoda, a deranja, a tulbura. – Din ngr. sinhízo.

sinchisi [At: ARTAXERXU, 65^v/20 / V: (înv) singhi~, ~nhi~, sănhi~, sănhisti, sân~, (reg) san~ / Pzi: ~sesc / E: ngr συγχύζω] 1 vr (Adesea îcn și udp „de”) A ține seama de existența, de manifestările, de influența etc. cuiva sau a ceva. 2 vr A nu rămâne indiferent față de cineva sau la ceva Si: a-i păsa¹, (reg) a binchisi 3 vr (Înv) A se mâhni. 4 vt (Rar) A incomoda.

SINCHISÍ, sinchisesc, vb. IV. (Fam.; mai ales în construcții negative). 1. Refl. A-i păsa cuiva de cineva sau de ceva, a lua în seamă ceva sau pe cineva; a nu rămâne indiferent; a se neliniști, a se îngrijora. 2. Tranz. (Rar) A incomoda, a deranja, a tulbura. – Din ngr. sinhízo.

SINCHISÍ, sinchisesc, vb. IV. Refl. (Mai ales în construcții negative) A-i păsa cuiva de cineva sau de ceva, a lua în seamă pe cineva sau ceva, a fi preocupat de cineva sau de ceva; a se lăsa tulburat, a se deranja. Moșneagul nu se sinchisi și vorbi din nou. PREDA, Î. 37. Nici unul, nici altul nu s-a mai sinchisit de tine. PAS, Z. I 312. Le vîrî în chimir supt cojocel, fără să se sinchisească. SADOVEANU, P. S. 220. Mă fac că nu mă sinchisesc de el. CARAGIALE, O. I 45.

A SINCHISÍ ~ésc tranz. rar A face să se sinchisească; a incomoda; a deranja. /<ngr. sinhízo

A SE SINCHISÍ mă ~ésc intranz. (mai ales la forma negativă) A nu rămâne indiferent; a se neliniști; a se îngrijora. Nici nu se sinchisește. /<ngr. sinhízo

sinchisì v. a-i păsa: nu mă sinchisesc de gura lumii. [Gr. mod.].

sănhisi v vz sinchisi

sânchisi v vz sinchisi

singhisi v vz sinchisi

sinhisi v vz sinchisi

sinchisésc v. tr. (ngr. syngéo, -gýzo, aor. esýngisa [scris sygh], deranjez). Fam. Deranjez, turbur, importunez. Ob. V. refl. Îmĭ pasă, bindisesc, iau în samă: nicĭ nu mă sinchisesc de ura lor!. V. sastisesc, teșesc.

!sinchisí¹ (a se ~) (a-i păsa) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sinchisește; imperf. se sinchisea; conj. prez. să se sinchisească

sinchisí² (a ~) (a incomoda) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sinchisésc, imperf. 3 sg. sinchiseá; conj. prez. 3 să sinchiseáscă

sinchisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sinchisésc, imperf. 3 sg. sinchiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. sinchiseáscă

sinchisesc, -seam 1 imp.

SINCHISÍ vb. 1. a se îngrijora, a se neliniști, a-i păsa, (prin Mold.) a bindisi. (Nu se ~ de nimeni.) 2. a (se) interesa, a-i păsa. (Nu se ~ de nimic.)

SINCHISÍ vb. v. deranja, incomoda, încurca, jena, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura.

SINCHISI vb. 1. a se îngrijora, a se neliniști, a-i păsa, (prin Mold.) a bindisi. (Nu se ~ de nimeni.) 2. a (se) interesa, a-i păsa. (Nu se ~ de nimic.)

sinchisi vb. v. DERANJA. INCOMODA. ÎNCURCA. JENA. STINGHERI. STÎNJENI. SUPĂRA. TULBURA.

sinchisí (-sésc, -ít), vb. – 1. A supăra, a incomoda. – 2. (Refl.) A se preocupa, a ține seama de. – Var. înv. sinhisi. Mr. sinhisire. Ngr. συγχύζω, aorist σύγχυσα (Tiktin; Bogrea, Dacor., I, 451; Gáldi 252). – Der. sinchiseală, s. f. (preocupare).

sinchisi, sinchisesc v. r. (mai ales în construcții negative) a-i păsa cuiva de cineva sau de ceva; a nu rămâne indiferent