SIMULÁTZIE simulatzii s. f. Simulare; spec. (Jur.) folosire de catre o persoana a unui inscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operatzii reale. [Var.: simulatziúne s. f.] Din fr. simulation lat. simulatio onis.

simulatzie sf [At: STAMATI D. / V: (inv) ~iune / Pl: ~i / E: fr simulation] 1 (Asr) Simulare (1). 2 (Jur) Folosire a unui inscris care constata un act juridic necorespunzator unei operatzii reale.

SIMULÁTZIE simulatzii s. f. Simulare; spec. (Jur.) folosire de catre o persoana a unui inscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operatzii reale. [Var.: simulatziúne s. f.] Din fr. simulation lat. simulatio onis.

SIMULÁTZIE simulatzii s. f. Simulare.

SIMULÁTZIE s.f. Simulare. [Gen. iei var. simulatziune s.f. / cf. fr. simulation lat. simulatio].

SIMULÁTZIE s. f. simulare. ◊ (jur.) folosire de catre cineva a unui inscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operatzii reale. (< fr. simulation lat. simulatio)

simulatziune sf vz simulatzie

SIMULATZIÚNE s.f. v. simulatzie.

*simulatziúne f. (lat simulatio ónis). Actziunea de a simula. SHi átzie dar ob. áre.

simulátzie (tzie) s. f. art. simulátzia (tzia) g.d. art. simulátziei; pl. simulátzii art. simulátziile (tzii)

simulátzie s. f. (sil. tzie) art. simulátzia (sil. tzia) g.d. art. simulátziei; pl. simulátzii art. simulátziile (sil.tzii)

SIMULÁTZIE s. prefacatorie simulare (inv.) prefacanie. (E o simpla ~.)

SIMULATZIE s. prefacatorie simulare (inv.) prefacanie. (E o simpla ~.)

SIMULATZÍE (< fr.; lat.) s. f. Faptul de a simula; prefacatorie; falsificare; simulare. ♦ (Dr.) Folosire de catre o persoana a unui inscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operatzii reale fie k aceasta operatzie nu a avut loc (in cazul fictziunii) fie k operatzia reala este alta decat aceea aratata in inscris (in cazul deghizarii) fie k operatzia reala a intervenit intre alte persoane decat cele indicate in inscris k fiind partzi (in cazul interpunerii de persoane).