SIMULATZÍE (< fr.; lat.) s. f. Faptul de a simula; prefacatorie; falsificare; simulare. ♦ (Dr.) Folosire de catre o persoana a unui inscris constatator al unui act juridic care nu corespunde unei operatzii reale fie k aceasta operatzie nu a avut loc (in cazul fictziunii) fie k operatzia reala este alta decat aceea aratata in inscris (in cazul deghizarii) fie k operatzia reala a intervenit intre alte persoane decat cele indicate in inscris k fiind partzi (in cazul interpunerii de persoane).