SHÚIER shuiere s. n. 1. Zgomot caracteristic ascutzit shi puternic care il fac vantul furtuna vijelia; shuieratura. 2. Zgomot ascutzit produs de anumite corpuri care se deplaseaza se mishca se invartesc sau spinteca aerul cu iutzeala; shuieratura. 3. Sunet ascutzit strident shi prelung produs cu ajutorul unui instrument special (signal sirena etc.) sau prin suflarea cu putere a aerului printre buze ori printre degete; shuieratura. 4. Sunet sau tzipat (ascutzit) scos de unele animale shi pasari; shuieratura. Din shuiera (derivat regresiv).

shuier ~a [At: KLEIN D. 425 / V: (reg) shoi~ ~ir sn / Pl: ~e / E: pvb shuiera] 14 sn SHuieratura (811). 5 sn (Olt; Mun) Fluier din metal sau din coaja de salcie. 6 sf (Reg) Nai.

SHÚIER shuiere s. n. 1. Zgomot caracteristic ascutzit shi puternic care il fac vantul furtuna vijelia; shuieratura. 2. Zgomot ascutzit produs de anumite corpuri care se deplaseaza se mishca se invartesc sau spinteca aerul cu iutzeala; shuieratura. 3. Sunet ascutzit strident shi prelung produs cu ajutorul unui instrument special (signal sirena etc.) sau prin suflarea cu putere a aerului printre buze ori printre degete; shuieratura. 4. Sunet sau tzipat (ascutzit) scos de unele animale shi pasari; shuieratura. [Pr.: shuier] Din shuiera (derivat regresiv).

SHUIÉR shuiere s. n. 1. Zgomot caracteristic ascutzit shi puternic carel face vintul furtuna vijelia. Norii ar fi la fel de negri k acuma shuierul vintului la fel de tzipator foshnetul shi uruitul valurilor la fel. DUMITRIU P. F. 21. A ramas... in shuierul furtunilor toamnei. SADOVEANU O. VII 381. ♦ Zgomot ascutzit (asemanator cu cel produs de vint) carel face cineva suflind printre buzele intredeschise. 2. Zgomot ascutzit carel fac anumite corpuri care se deplaseaza se mishca se invirtesc spinteca aerul cu iutzeala. Sclipirea secerii un shuier prin holde. BENIUC V. 75. Ishi strinsera miinile raminind tacutzi sub shuierul neintrerupt al obuzelor. CAMILAR N. I 268. Imi vine plinsul Cind shtiu bine cum k eu Am sapuc in loc de fluier Pushca cea cu rece shuier. COSHBUC P. II 168. 3. Sunet ascutzit shi strident produs cu (sau de) un instrument special (signal sirena) sau cu gura; fluier. De la fereastra din vagon Vad satul alb sclipind in zare... Un shuier lung Tresar mishcat... Simt inima batindumi tare. IOSIF PATR. 13. Ce curios rasuna peaici repercutat huruitul rotzilor shi gifiitul greu puternic al mashinii. Un shuier lung speriat aproape jalnic trezeshte somnul codrilor. VLAHUTZA O. A. 266. Nu shtiu vintul vijiieshte Ori barbatul mieu soseshte. Bas shuiere de voinici SHi nechezul de cai murgi. SEVASTOS C. 314. ♦ Sunet produs de un instrument muzical sau de cel care fluiera; p. ext. cintec. [Bunicul] la pasari in munte Cu meshtere shuiere SHtia sa le cinte. THEODORESCU C. 13. Vaile sint in aburi deargint Pierdutentral doinelor shuier Din fluier. EMINESCU O. IV 96. 4. Sunet sau tzipat (ascutzit) scos de unele animale sau pasari. De pe departarile inalte ale padurilor un prelung shuier ascutzit shi melodic strabatu pina la mine... Un mierloi saluta se vede cu glas prevestitor intiile raze ale zorilor. HOGASH M. N. 92. SHtia sa imiteze shuierul sherpilor. GHICA S. 73.

SHÚIER ~e n. 1) Zgomot ascutzit shi prelung produs de unele fenomene naturale obiecte sau fiintze (vant gloantze sirene pasari sherpi etc.). 2) Sunet ascutzit strident shi prelung produs de aerul care trece printre buze. [Sil. shuier] /v. a shuiera

shuier n. shuierat: al noptzii vant cu shuier viscoleshte AL. [Abstras din shuierà].

shuier m. Mold. cel ce inshala in cartzi: shuier viclean AL. [Rus. SHULERŬ].

1) shúĭer n. pl. e (d. a shuĭera). Actziunea de a shuĭera (vorbind de vint shi gloantze). La Dos. shúĭeret.

shuer n. V. shuier.

shúier s. n. pl. shúiere

shúier s. n. pl. shúiere

shuier sb. shi vb.

SHÚIER s. 1. v. shuierat. 2. v. fluieratura.

SHUIER s. 1. shuierare shuierat shuieratura vijiiala vijiire vijiit vijiitura vuiet. (~ vintului.) 2. fluier fluierat fluieratura shuierat shuieratura. (Se aude un ~.)