SHTAMPÍLA shtampile s. f. 1. Instrument format dintro placa de cauciuc de lemn sau de metal fixata pe un maner care sunt gravate un semn o inscriptzie sau o emblema cu care se shtampileaza acte marfuri obiecte etc. 2. Semn inscriptzie sau emblema care se aplica pe un document pentru ai da valabilitate pe marfuri sau pe corpul animalelor pentru a le arata provenientza sau apartenentza etc.; sigiliu. [Var.: stampíla s. f.] Din fr. estampille. Cf. it. stampiglia.

shtampila² sf [At: LEXIC REG. 110 / Pl: ~le / E: ger Stamperl] (Buc) 1 TZoi (pentru rachiu). 2 Cantitatea unei shtampile² (1).

shtampila¹ sf [At: COSTINESCU / V: (rar) st~ (reg) ~mbela ~mbi~ ~pela (Pl: ~li) sf ~pel (Pl: ~uri) sn / Pl: ~le (reg) ~li / E: fr estampille cf it stampiglia] 1 instrument format dintro placa (de cauciuc lemn sau metal) care este gravat un semn (constand intro inscriptzie sau o emblema) fixata pe un maner cu care se aplica o shtampila¹ (2) Si: sigiliu (reg) pecete shtempel (1). 2 Semn care se aplica (de catre oficialitate) pe un un document pentru ai da valabilitate pe marfuri pe obiecte sau pe corpul animalelor pentru a certifica provenientza sau apartenentza acestora etc. Si: marca parafa sigiliu (reg) biag pecete shtempel (2) tzil. 3 (Fig) Trasatura caracteristica Si: (reg) pecete. 4 (Reg; if shtambila) Timbru (poshtal). 5 (Arg) Tatuaj.

SHTAMPÍLA shtampile s. f. 1. Instrument format dintro placa de cauciuc de lemn sau de metal fixata pe un maner care sunt gravate un semn o inscriptzie sau o emblema cu care se shtampileaza acte marfuri obiecte etc. 2. Semn inscriptzie sau emblema care se aplica pe un document pentru ai da valabilitate pe marfuri sau pe corpul animalelor pentru a le arata provenientza sau apartenentza etc.; sigiliu. [Var.: stampíla s. f.] Din fr. estampille. Cf. it. stampiglia.

SHTAMPÍLA shtampile s. f. 1. Piesa formata dintro placa de cauciuc de lemn sau de metal fixata pe un miner shi purtind gravat un semn o inscriptzie sau o emblema; muiata in tush se imprima pe un act pentru ai da valabilitate; semnul imprimat astfel. V. sigiliu pecete. ◊ Fig. TZin sa protestez... impotriva calificarii oficiale de «scriitor popular» in intzeles peiorativ care diriguitorii de ieri ai Rominiei burgheze o pusesera k o shtampila conventzionala asupra lui Ion Creanga. SADOVEANU E. 86. Noi nu publicam decit informatzii cu shtampila oficialitatzii. REBREANU R. II 35. 2. Semn pus pe marfuri sau pe pielea animalelor pentru a arata provenientza apartenentza etc. V. marca. Varianta: stampíla s. f.

SHTAMPÍLA s.f. 1. Piesa fixata pe un maner shi purtand gravat un semn o inscriptzie sau o emblema care se aplica pe un act spre ai da valabilitate; semnul astfel imprimat. 2. Semn pus pe marfuri sau pe pielea animalelor pentru a arata provenientza apartenentza etc.; marca. [Var. stampila s.f. / < it. stampiglia cf. germ. Stempel fr. estampille sp. estampilla].

SHTAMPÍLA s. f. 1. piesa fixata pe un maner shi purtand gravat un semn o inscriptzie sau o emblema care se aplica pe un act spre ai da valabilitate; semnul imprimat. 2. semn pus pe marfuri sau pe pielea animalelor pentru a arata provenientza apartenentza etc.; marca. (< fr. estampille dupa it. stampiglia)

SHTAMPÍLA ~e f. 1) Obiect constand dintro placa cu maner care sunt gravate in relief embleme shi inscriptzii care se aplica pe un document; pecete. 2) Semn imprimat pe o marfa sau pe corpul unor animale (pentru a le atesta provenientza sau apartenentza); marca. [G.D. shtampilei] /<fr. estampille

STAMPÍLA s.f. v. shtampila.

stampila f. 1. pecete destinata a stabili autenticitatea brevetelor; 2. marca indicand provenintza unui lucru.

*stampíla f. pl. e (fr. estampille d. sp. estampilla dim. d. estompa). Sigil de cerneala: stampila poshteĭ pe scrisoare. Instrumentu cu care se stampileaza: o stampila de alama de caucĭuc. Pop. SHtampila (germ. stempel rus. štémpelĭ). V. danga pecete.

shtampíla s. f. g.d. art. shtampílei; pl. shtampíle

shtampíla s. f. g.d. art. shtampílei; pl. shtampíle

stampila le.

SHTAMPÍLA s. pecete sigiliu (inv. shi reg.) pecetlar (reg.) biag shtempel tzil (inv.) muhur pecetnic peciu. (A aplica ~ pe un act.)

SHTAMPILA s. pecete sigiliu (inv. shi reg.) pecetlar (reg.) biag shtempel tzil (inv.) muhur pecetnic peciu. (A aplica ~ pe un act.)

shtampila shtampile s. f. 1. sarut. 2. vanataie in jurul ochilor urma a unei lovituri violente primite in zona ochilor.