SHTAMPÍLA shtampile s. f. 1. Piesa formata dintro placa de cauciuc de lemn sau de metal fixata pe un miner shi purtind gravat un semn o inscriptzie sau o emblema; muiata in tush se imprima pe un act pentru ai da valabilitate; semnul imprimat astfel. V. sigiliu pecete. ◊ Fig. TZin sa protestez... impotriva calificarii oficiale de «scriitor popular» in intzeles peiorativ care diriguitorii de ieri ai Rominiei burgheze o pusesera k o shtampila conventzionala asupra lui Ion Creanga. SADOVEANU E. 86. Noi nu publicam decit informatzii cu shtampila oficialitatzii. REBREANU R. II 35. 2. Semn pus pe marfuri sau pe pielea animalelor pentru a arata provenientza apartenentza etc. V. marca. Varianta: stampíla s. f.