SFORȚÁ, sforțez, vb. I. Refl. A face, a depune un efort fizic sau intelectual; a se opinti, a se sili, a se strădui. – Pref. s- + forța. Cf. it. sforzare.

sforța [At: NEGULICI / Pzi: ~țez / E: s- + forța cf it sforzare] 1 vr (Îvp; fam) A se sili (4). 2 vr (Îvr) A se mări. 3 vt (Îvr; c. i. ființe) A viola.

SFORȚÁ, sforțez, vb. I. Refl. A face, a depune un efort fizic sau intelectual; a se opinti, a se sili, a se strădui. – Pref. s- + forța. Cf. it. sforzare.

SFORȚÁ, sforțez, vb. I. Refl. A face un efort (fizic sau intelectual); a se opinti, a se sili. V. forța. Se sforța să nu-și arate nemulțumirea. REBREANU, R. I 257.

SFORȚÁ vb. I. refl. A se sili din răsputeri; a se opinti, a se strădui. [< it. sforzare].

SFORȚÁ vb. refl. a se sili din răsputeri; a se opinti, a se strădui. (< it. sforzare)

A SE SFORȚÁ mă ~éz intranz. A depune forță (fizică sau/și intelectuală) în vederea realizării unei acțiuni. /cf. S + a sforța, it. sforzare

*sforțéz (mă) v. refl. (it. sforzarsi, fr. s’efforcer. V. forțez). Mă silesc, mă străduĭesc, mă opintesc, îmĭ încordez puterile.

sforțá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se sforțeáză

sforțá vb., ind. prez. 1 sg. sforțéz, 3 sg. și pl. sforțeáză

SFORȚÁ vb. 1. v. opinti. 2. v. strădui. 3. v. încerca. 4. a (se) lupta, a se sili, a se strădui. (Se ~ să împiedice răul.)

SFORȚA vb. 1. a se forța, a se opinti, (Transilv.) a se tecărui. (S-a ~ să ridice bolovanul.) 2. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a se năsli, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.) 3. a încerca, a se sili, a se strădui. (Se ~ să-i cîștige bunăvoința.) 4. a (se) lupta, a se sili, a se strădui. (Se ~ să împiedice răul.)