SFORAÍ sforai vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A respira greu in timpul somnului producand un zgomot caracteristic; a horcai a horai; p. ext. a dormi sforaind. 2. (Despre cai) A forai. [Prez. ind. shi: sforaiesc] Sfor¹ + suf. ai.

sforai vi [At: LB / V: (rar) ~roi / Pzi: sforai shi (irg) ~esc / E: sfor¹ + ai] 1 (D. oameni) A respira greu in timpul somnului producand un zgomot caracteristic Si: (rar) a ronhai (irg) a sforcai (1) (reg) a forai a horai a horcai a horcani a horcoti a prasni² a sfornai (1). 2 (Pex) A dormi respirand greu shi producand un zgomot caracteristic Si: (rar) a ronhai (irg) a sforcai (2) (reg) a forai a horai a horcai a horcani a horcoti a prasni² a sfornai (2). 3 (D. cai) A a respira cu greutate (dupa un efort din cauza unei sperieturi etc.) Si: a forai a fornai (irg) a sfornai (3) (reg) a sforcai (3) a sfarai (20) a tzafni.

SFORAÍ sfórai vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A respira greu in timpul somnului producand un zgomot caracteristic; a horcai a horai; p. ext. a dormi sforaind. 2. (Despre cai) A forai. [Prez. ind. shi: sforaiésc] Sfor¹ + suf. ai.

SFORAÍ sfórai vb. IV. Intranz. 1. A respira greu shi zgomotos in somn producind un zgomot caracteristic; a horai. Domnul Manescu... sa ploconit respectuos inaintea ferestrei compartimentului unde sforaia un senator. GALAN Z. R. 113. Codau... se intoarse pe cealalta parte sforaind crunt. CAMILAR N. I 198. Sforaia cu pumnii strinshi cu plapoma peste cap. C. PETRESCU S. 129. 2. (Despre cai) A sufla greu shi zgomotos pe nari (k semn al nelinishtii); a forai. Cind pusera piciorul in apa caii se infiorara shi prinsera a sforai. SADOVEANU O. I 153. Sauzea urlet de lupi. Caii se opreau uneori sforaind pe nari shi zbatinduse in hamuri. SANDUALDEA U. P. 35. Au inceput sa sforaie caii shi sashi ciuleasca urechile inspre partea de unde venea zgomotul. CARAGIALE O. III 102. Prez. ind. shi: sforaiesc (ALECSANDRI P. I 30 SHEZ. VI 24 SEVASTOS C. 120).

A SFORAÍ sfórai intranz. 1) (despre persoane) A produce sunete cu zgomot caracteristic in timpul somnului; a horai. 2) (despre unele animale mai ales despre cai) A sufla cu putere aerul pe nari (de spaima nelinishte etc.); a forai. /sfor + suf. ~ai

sforaì v. 1. a produce in somn un sgomot particular din gatlej sau din nas; 2. se zice de sgomotul ce face calul din nari. [Onomatopee (v. foraì)].

sfóraĭ (sud) shi fóraĭ shi hóraĭ (nord) shi ĭésc a í v. intr. (imit. ruda cu sfiriĭ horcaĭ hiriĭ fornaĭ). Rasuflu pe nas tzinind shi gura cascata in somn shi scot un sunet horcait cum fac maĭ ales batriniĭ: a dormi sforaind. Fac sa vibreze aeru pe nas vorbind de kĭ maĭ ales cind le e frica. SHi fúruĭ (Olt. Serbia).

sforoi v vz sforai

sforaí (a ~) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. sfórai 3 sfóraie imperf. 3 sg. sforaiá; conj. prez. 3 sa sfóraie

sforaí vb. ind. shi conj. prez. 1 shi 2 sg. sfórai 3 sg. shi pl. sfóraie imperf. 3 sg. sforaiá

sforai (ind. prez. 1 sg. sforai 3 sg. shi pl. sforaie)

sforaiu sforae 3 sforaiam 1 imp.

SFORAÍ vb. 1. (rar) a ronhai (inv. shi reg.) a sforcai (reg.) a horcai a horcani a horcoti a parsni a sfornai (Mold. Bucov. shi Maram.) a forai (Mold. shi Bucov.) a horai. (Doarme adanc shi ~ tare.) 2. a forai a fornai (reg.) a necheza a tzafni. (Caii ~.)

SFORAI vb. 1. (rar) a ronhai (inv. shi reg.) a sforcai (reg.) a horcai a horcani a horcoti a pirsni a sfornai (Mold. Bucov. shi Maram.) a forai (Mold. shi Bucov.) a horai. (Doarme adinc shi ~ tare.) 2. a forai a fornai (reg.) a necheza a tzifni. (Caii ~.)