SERBÁRE serbari s. f. 1. Faptul de a serba; sarbatorire; p. ext. manifestare cu caracter solemn organizata cu scopul de a celebra un eveniment important; festivitate petrecere. 2. (Rar) Sarbatoare (1). V. serba.

serbare sf [At: BUDAIDELEANU LEX. / V: (inv) sar~ (GD: sarbarei shi sarbarei) / Pl: ~bari / E: serba] 1 (Asr) Sarbatoare (2). 2 (Spc) Manifestare cu caracter solemn sarbatoresc colectiv organizata pentru a marca un eveniment (considerat) important pentru a aniversa sau comemora ceva sau pe cineva pentru a cinsti a omagia pe cineva sau ceva Si: aniversare comemorare festivitate celebrare oficiere. 3 Oficiere a unei ceremonii Si: celebrare. 4 (Pex) Petrecere. 5 (Inv) Hram (2).

SERBÁRE serbari s. f. 1. Faptul de a serba; sarbatorire; p. ext. manifestare cu caracter solemn organizata cu scopul de a celebra un eveniment important; festivitate petrecere. 2. (Rar) Sarbatoare (1). V. serba.

SERBÁRE serbari s. f. 1. Faptul de a serba; sarbatorire; p. ext. festivitate petrecere. Acum trei ori patru ani meshterul Roman Lupu la vazut doar cu ochii lui pe sheful garii la Iashi luind parte la serbarea de 1 Mai. GALAN Z. R. 11. Eram shi eu pacolo de cascam gura pe din afara pe la toate serbarile. ISPIRESCU L. 32. Radul neclintit in deciziunea sa ordona sa se pregateasca serbarea nuntzii. NEGRUZZI S. I 107. 2. Sarbatoare. Invingatorul crezu de cuviintza ai eterniza memoria zidind o biserica pe locul bataliei shi infiintzind o serbare anuala ramasa pina astazi sub numele de «Moshi». HASDEU I. V. 169. ◊ (Poetic) Se apropie cea mai dulce shi mai poetica serbare a primaverii: inflorirea livezilor. SADOVEANU O. VI 400.

SERBÁRE ~ari f. 1) v. A SERBA. 2) Solemnitate organizata cu ocazia unui eveniment; festivitate. ~ shcolara. /v. a serba

serbare f. actziunea de a serba shi sarbatoarea insash.

sarbare sf vz serbare

sarbáre f. pl. arĭ. Actziunea de a sarba. Petrecere laica maĭ deosebita a uneĭ multzimĭ: sarbare populara societatea viticultorilor va da o sarbare in gradina publica a da o sarbare in onoarea unuĭ poet.

serbáre s. f. g.d. art. serbắrii; pl. serbắri

serbáre s. f. g.d. art. serbarii; pl. serbari

serbare.

SERBÁRE s. 1. aniversare celebrare praznuire sarbatorire (reg.) praznuiala. (~ unui secol de la...) 2. sarbatoare sarbatorire. (~ nuntzii lor; cu prilejul ~arii.) 3. comemorare sarbatorire (rar) comemoratzie (inv.) pomana. (~ unui eveniment important.) 4. festivitate (rar) sarbatoare (inv.) sarbatorie. (~ de impartzire a premiilor.)

SERBÁRE s. v. celebrare hram oficiere savarshire slujire slujit.

SERBARE s. 1. aniversare celebrare praznuire sarbatorire (reg.) praznuiala. (~ unui secol de la...) 2. sarbatoare sarbatorire. (~ nuntzii lor; cu prilejul ~.) 3. comemorare sarbatorire (rar) comemoratzie (inv.) pomana. (~ unui eveniment important.) 4. festivitate (rar) sarbatoare (inv.) sarbatorie. (~ de impartzire a premiilor.)

serbare s. v. CELEBRARE. HRAM. OFICIERE. SAVIRSHIRE. SLUJIRE. SLUJIT.