11 definitzii pentru scutire

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

SCUTÍRE scutiri s. f. Actziunea de a scuti shi rezultatul ei. ♦ Privilegiu acordat cuiva de a nu presta anumite servicii de a nu plati anumite dari etc.; (concr.) document act care contzine un asemenea privilegiu. V. scuti.

SCUTÍRE scutiri s. f. Actziunea de a scuti shi rezultatul ei. ♦ Privilegiu acordat cuiva de a nu presta anumite servicii de a nu plati anumite dari etc.; (concr.) document act care contzine un asemenea privilegiu. V. scuti.

scutire sf [At: PSALT. 28 / Pl: ~ri / E: scuti] 1 (Asr) Protectzie. 2 (Ivr; is) ~ de boala (sau asupra) Imunitate. 3 (Rar) Adapost (1). 45 Ferire (sau scapare) de ceva neplacut Si: (rar) scutit1 (34). 6 Tact fatza de sensibilitatea cuiva care din respect din interes etc. vrem sal crutzam de neplaceri Si: crutzare menajament menajare (rar) scutit1 (5). 7 (Adesea urmat de determinari care indica felul) Privilegiu de a nu (mai) presta anumite servicii de a nu (mai) plati anumite dari Si: (rar) scutit1 (6) (inv) sentintza (3). 89 (Pex) Anulare (sau reducere) de taxe impozite obligatzii militare sau shcolare etc. Si: (rar) scutit1 (78) (inv) scutintza (455). 10 (Inv; is) Carte de ~ Scuteala (13). 11 (Ccr) Act prin care se acorda cuiva o scutire (7) Si: dispensa (rar) scutit1 (9).

SCUTÍRE scutiri s. f. 1. Actziunea de a scuti shi rezultatul ei; dispensa. Scutire de frecventza. 2. (Invechit) Exceptare de a presta anumite servicii; scutire de a plati anumite dari. Vecinii indeobshte colonizatzi aveau scutirile shi dreptatzile lor. EMINESCU N. 154. Acele imagini... ne aduc aminte pe faimosul marchiz al lui Beranger carele in secolul nostru egalitar viseaza scutiri shi drepturi ce au fost de mult spulberate de suflarea limpezitoare a timpului. ODOBESCU S. III 144.

scutíre f. Dispensa imunitate: scutire de armata de vama.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

scutíre s. f. g.d. art. scutírii; pl. scutíri

scutíre s. f. g.d. art. scutírii; pl. scutíri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

SCUTÍRE s. 1. v. absolvire. 2. dispensa (inv.) scuteala scutintza. (~ de armata.)

SCUTÍRE s. v. aparare ocrotire protectzie sprijin.

SCUTIRE s. 1. absolvire crutzare iertare. (~ cuiva de o pedeapsa de o obligatzie.) 2. dispensa (inv.) scuteala scutintza. (~ de armata.)

scutire s. v. APARARE. OCROTIRE. PROTECTZIE. SPRIJIN.

Intrare: scutire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scutire
  • scutirea
plural
  • scutiri
  • scutirile
genitiv-dativ singular
  • scutiri
  • scutirii
plural
  • scutiri
  • scutirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

scutire, scutirisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a scuti shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dispensa
    • format_quote Scutire de frecventza. DLRLC
    • 1.1. Privilegiu acordat cuiva de a nu presta anumite servicii de a nu plati anumite dari etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vecinii indeobshte colonizatzi aveau scutirile shi dreptatzile lor. EMINESCU N. 154. DLRLC
      • format_quote Acele imagini... ne aduc aminte pe faimosul marchiz al lui Beranger carele in secolul nostru egalitar viseaza scutiri shi drepturi ce au fost de mult spulberate de suflarea limpezitoare a timpului. ODOBESCU S. III 144. DLRLC
      • 1.1.1. concretizat Document act care contzine un asemenea privilegiu. DEX '09
etimologie:
  • vezi scuti DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.