SCUTÉLNIC scutelnici s. m. (in Evul Mediu in TZara Romaneasca shi in Moldova) TZaran care in schimbul unor obligatzii suplimentare fatza de domn sau de stapanul de moshie era scutit de plata birului domnesc. Scuti + suf. elnic.

scutelnic¹ [At: PRAV. 49 / Pl: ~ici / E: scuti + elnic] 1 sm TZaran care era scutit de plata birului domnesc in schimbul unor obligatzii suplimentare (de obicei militare) fatza de domnie sau fatza de stapanul moshiei Si: (inv) scuteala (14) scutnic. 2 a (Inv) Care era scutit de biruri de obligatzii (catre stat).

scutelnic² sm [At: BARCIANU / Pl: ~ici / E: scut + elnic] 18 (Rar) Scutier (18).

SCUTÉLNIC scutelnici s. m. (In evul mediu in TZara Romaneasca shi in Moldova) TZaran care in schimbul unor obligatzii suplimentare fatza de domn sau de stapanul de moshie era scutit de plata birului domnesc. Scuti + suf. elnic.

SCUTÉLNIC scutelnici s. m. (Invechit) 1. Om scutit de biruri (pentru k se afla in serviciul domnului sau al unui boier). [Orashelul] abia atunci incepuse numai pe malul sting al girlei a se implini ici cu gardul unei colibe de vecin mai colo cu ulucele unei cascioare de braslash ori de scutelnic. ODOBESCU S. A. 117. 2. Ostash care slujea fara salariu fiind in schimb scutit de biruri. In soldatzii batind talpa in asfalt recunoshti... stranepotzii catanelor spatareshti cu mintene... ai scutelnicilor shi ai seimenilor. C. PETRESCU C. V. 80. Vornicul narealinare. Scutelnici chemind: «Sancalece zecen curind!». COSHBUC P. I 290. Veneau lefegii cu haine galbene simenii shi scutelnicii pedeshtri. ODOBESCU S. I 73.

SCUTÉLNIC ~ci m. inv. TZaran scutit de plata birului domnesc in schimbul unor obligatzii suplimentare fatza de proprietarul moshiei. /a scuti + suf. ~elnic

scutelnic m. 1. od. cel scutit de toate darile catre stapanire: scutelnicii munciau in folosul Domnului al boierilor sau al manastirilor in apropierea carora locuiau; 2. pl. corp de calarime in numar de 400: seimenii shi scutelnicii pedeshtri OD. [Derivat din scutì].

scutélnic m. (d. scutesc). Vechĭ. Om scutit de bir catre stat in schimbu unor zile de munca p. domn boĭerĭ saŭ minastirĭ. Pl. Un corp de 500 de calaretzi care impreuna cu saraceiĭ formaŭ calarimea Bucureshtilor shi eraŭ comandatzĭ de capitanu spatariiĭ. SHi scútnic (1814). V. iscusat.

scutélnic s. m. pl. scutélnici

scutélnic s. m. pl. scutélnici

SCUTÉLNIC s. (IST.) (inv.) scutnic. (~ boieresc domnesc.)

SCUTELNIC s. (IST.) (inv.) scutnic. (~ boieresc domnesc.)

scutélnic² scutélnici s.m. (inv.) scutier (tanar nobil vasal care purta scutul shi celelalte arme ale cavalerului sau seniorului).

SCUTELNICI com. in jud. Buzau situata in V C. Baraganului; 2.545 loc. (2005). Expl. de petrol shi gaze naturale.