SCUTÉLNIC scutelnici s. m. (Invechit) 1. Om scutit de biruri (pentru k se afla in serviciul domnului sau al unui boier). [Orashelul] abia atunci incepuse numai pe malul sting al girlei a se implini ici cu gardul unei colibe de vecin mai colo cu ulucele unei cascioare de braslash ori de scutelnic. ODOBESCU S. A. 117. 2. Ostash care slujea fara salariu fiind in schimb scutit de biruri. In soldatzii batind talpa in asfalt recunoshti... stranepotzii catanelor spatareshti cu mintene... ai scutelnicilor shi ai seimenilor. C. PETRESCU C. V. 80. Vornicul narealinare. Scutelnici chemind: «Sancalece zecen curind!». COSHBUC P. I 290. Veneau lefegii cu haine galbene simenii shi scutelnicii pedeshtri. ODOBESCU S. I 73.