5 definiții pentru scutnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scutnic sm [At: DIONISIE, C. 367 / Pl: ~ici / E: scuti + -nic] (Înv) Scutelnic1 (1).
scútnic V. scutelnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scutélnic m. (d. scutesc). Vechĭ. Om scutit de bir către stat în schimbu unor zile de muncă p. domn, boĭerĭ saŭ mînăstirĭ. Pl. Un corp de 500 de călăreți care, împreună cu sărăceiĭ, formaŭ câlârimea Bucureștilor și eraŭ comandațĭ de căpitanu spătăriiĭ. – Și scútnic (1814). V. iscusat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCÚTNIC s. v. scutelnic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scutnic s. v. SCUTELNIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: scutnic
scutnic substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)