8 definiții pentru scrântire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCRÂNTÍRE, scrântiri, s. f. Faptul de a (se) scrânti; scrânteală, scrântitură. – V. scrânti.
SCRÂNTÍRE, scrântiri, s. f. Faptul de a (se) scrânti; scrânteală, scrântitură. – V. scrânti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrântire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~rin~ / Pl: ~ri / E: scrânti] 1-2 (Med) Scrânteală (1, 3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrintire sf vz scrântire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRÎNTÍRE, scrîntiri, s. f. Acțiunea de a (se) scrînti.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scrântíre s. f., g.-d. art. scrântírii; pl. scrântíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scrântíre s. f., g.-d. art. scrântírii; pl. scrântíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCRÂNTÍRE s. v. luxație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCRÎNTIRE s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxare, luxație, scrînteală, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scrântire, scrântirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) scrânti. DEX '09 DEX '98sinonime: luxație scrânteală scrântitură
etimologie:
- scrânti DEX '98 DEX '09