scriitura sf [At: SPATARUL MILESCU LET² I 118 / P: scrii~ / Pl: ~ri / E: scrie + tura] 16 (Inv) Scriere (6 1115). 7 (Nob) Contzinut al unei opere (literare). 8 (Ivr; is) ~ inauntru Inscriptzie. 9 (Liv) Modalitate literarartistica specifica de exprimare a unui contzinut. 10 (Spc) Fel particular de a alcatui shi de a asocia (logic) propozitziile unui text (literar). 11 Aspect tehnic al unei compozitzii muzicale in raport cu adaptarea ei la instrumentul muzical. 12 (Reg) Cusatura cu arnici.

SCRIITÚRA scriituri s. f. 1. Fel de a scrie; scriere scris. Cunoshti slova asta... Mihai se uita la scriitura. D. ZAMFIRESCU R. 214. Gasesc pe masa un bilet cu scriitura maruntzica. VLAHUTZA la TDRG. ♦ Fel de scriere sistem grafic. Sa pus d. Nitza pe brinci in ashteptarea concursului sashi faca mina exercitinduse in fiecare zi pe hirtie velina la fel de fel de scriituri: engleze italice gotice. CARAGIALE O. II 245. 2. Text; p. ext. cuprins al unei scrieri. Ash cere... o istorie care sa aiba in scriitura ei toate tzarile shi marile. CAMILAR N. II 371. 3. Aspectul tehnic al unei compozitzii muzicale in raport cu adaptarea ei la un instrument muzical.

SCRIITÚRA s.f. Modalitatea de a scrie de a realiza actul scrisului; arta scriitoriceasca. V. stil. [< scrie dupa fr. écriture].

SCRIITÚRA s. f. 1. modalitatea de a scrie o opera beletristica de a realiza actul scrisului. ◊ arta scriitoriceasca. 2. aspect tehnic al unei compozitzii muzicale in raport cu adaptarea ei la instrumentul muzical. (dupa fr. écriture)

scriitúra f. pl. ĭ. Scriere scris felu de a scrie in ceĭa ce priveshte forma literelor: o scriitura verticala. Lucru scris.

scriitúra (scrii) s. f. g.d. art. scriitúrii; pl. scriitúri

scriitúra s. f. (sil. scrii) g.d. art. scriitúrii; pl. scriitúri

SCRIITÚRA s. condei scris (pop.) slova. (Are o ~ regulata.)

SCRIITÚRA s. v. grafie lucrare opera scriere scris text.

SCRIITURA s. condei scris (pop.) slova. (Are o ~ regulata.)

scriitura s. v. GRAFIE. LUCRARE. OPERA. SCRIERE. SCRIS. TEXT.