text sn [At: PRAVILA (1814) IX/3 / V: (inv) test / Pl: ~e (inv) ~uri / E: lat textus fr texte ger Text it testo] 1 Totalitate a termenilor a frazelor care constituiescriere (opera literara sau artistica discurs lege etc.). 2 Scriere tiparita sau in manuscris. 3 Scriere considerata in redactarea ei originala shi autentica. 4 Parte a unei lucrari scrise sau tiparite care cuprinde comunicarea propriuzisa fara titluri observatzii etc. 5 Parte a unei forme de tipar compusa numai din litere shi semne tipografice fara ilustratzii shi fara titluri. 6 Fragment al unei opere (caracteristic pentru gandirea sau arta autorului). 7 Cuvintele unei bucatzi de muzica vocala. 8 (Pgr) Litera de tipar cu corpul de 20 de puncte tipografice.

TEXT texte s. n. 1. Ceea ce este exprimat in scris; contzinut de idei scrise de un autor shi alcatuind o opera literara sau shtiintzifica un discurs o lege etc.; fragment parte dintro scriere. Se reprezinta «Trei surori» de A. Cehov. Textul e ascultat in desavirshita tacere. STANCU U.R.S.S. 112. In vestita carte a preotului protestant... gasim textul acelei scrisori. CARAGIALE O. III 202. Dionis descifra textul obscur. EMINESCU N. 45. ◊ Critica de texte v. critica (4). 2. Cuvintele unei compozitzii muzicale. Textul e primul lucru de care compozitorul trebuie sa tzina seama atunci cind vrea sa scrie un cintec. CONTEMPORANUL S. II 1954 nr. 380 2/2. 3. Litera de tipar cu un corp de 20 de puncte.

TEXT s.n. 1. Ansamblul cuvintelor contzinute intrun document o publicatzie o tiparitura sau alt lucru scris. ♦ Scriere originala autentica considerata in opozitzie cu notele comentariile etc. ♦ Fragment dintro scriere. 2. Cuvintele unei bucatzi muzicale. 3. (Poligr.) Corp de litera de 20 de puncte tipografice. [< fr. texte cf. lat. textus].

TEXT s. n. 1. totalitatea cuvintelor intrun document o publicatzie o tiparitura sau alt lucru scris. ◊ scriere originala autentica in opozitzie cu notele comentariile etc. ◊ fragment dintro scriere. 2. cuvintele unei bucatzi de muzica vocala. 3. corp de litera de 20 de puncte tipografice. (< fr. texte lat textum)

TEXT ~e n. 1) Succesiune de propozitzii sau de cuvinte care constituie o comunicare (scrisa) construita conform regulilor unei limbi. 2) Fragment dintro scriere. 3) Parte verbala a unei compozitzii muzicale. /<lat. textum fr. texte germ. Text

text n. 1. cuvinte proprii ale unui autor in raport cu notele sau comentarele facute asuprai; 2. vorbe scrise de autor shi in limba sa proprie in opozitziune cu traducerile; 3. pasaj din sfanta Scriptura ce un predicator iea k subiect al cuvantarii sale; 4. fig. materie de discurs subiect de convorbire; 5. caiet cartonat: text de desen; 6. caractere tipografice de 20 puncte.

*text n. pl. e shi urĭ (lat. textum tzesatura textus inlantzuire context d. téxere a tzese). Cuvintele propriĭ dintr’o carte: un text din Cicerone tradus shi comentat. Kĭet (Rar). Un fel de litere tipografice de 20 de puncte (d. germ. text = fr. petit parangon Didot).

test³ sn vz text

procesáre (de) text(e) sint. s. 1996 Operatziunea de introducere a unui text in computer shi de scoatere a corecturilor v. interviu (cf. engl. word processing)

text s. n. pl. téxte

text s. n. pl. téxte

TEXT s. 1. (inv.) glasuire izvod scriptura. (Un ~ inedit.) 2. v. lucrare. 3. cuvinte (pl.). (Melodie fara ~.) 4. v. context. (Sa extras un ~ semnificativ din lucrare.)

TEXT s. 1. (inv.) glasuire izvod scriptura. (Un ~ inedit.) 2. lucrare opera scriere (livr.) op (inv. shi pop.) scriptura (inv.) scriitura scrisoare uvraj. (A prezentat ~ la editura.) 3. cuvinte (pl.). (Melodie fara ~.) 4. context. (Sa extras un ~ semnificativ din lucrare.)

TEXT s. n. (< fr. texte cf. lat. textus): 1. scriere originala autentica. Se caracterizeaza prin autonomie shi limitare. 2. fragment dintro scriere. ◊ ~ descriptív: t. care are la baza o descriere. ◊ ~ naratív: t. care are la baza o naratziune o istorisire o povestire. ◊ ~ dialogát: t. care are la baza o conversatzie intre doua sau mai multe persoane; t. alcatuit sub forma unui dialog. ◊ ~ dialectál: t. in care termenii de circulatzie locala sunt preponderentzi. T. dialectal este o relatare intrun anumit grai a unui subiect narativ (intamplari obiceiuri ocupatzii etc.) cu ocazia unei anchete lingvistice (v.) pe teren. El reprezinta o mostra de vorbire dialectala. T. dialectale se culeg pe baza unui chestionar tematic pentru a se oferi elemente comparabile din diferite localitatzi. Texteleconvorbiri pe teme sociale sau economice actuale redau mai bine spiritualitatea populara. Ele sunt notate de anchetator cu creionul sau sunt inregistrate pe banda de magnetofon shi apoi transcrise selectiv. Cele transcrise se publica in volume sau k anexa a unui studiu monografic la sfarshitul carora se atasheaza de obicei un glosar de cuvinte. T. inregistrate cu mijloace mecanice sunt conservate pe benzi shi pe discuri in cadrul unor arhive fonogramice (v.). T. dialectale sunt folosite mai ales in studierea intonatziei a lexicului a sintaxei dialectale shi a stilisticii. In elaborarea atlaselor regionale romaneshti aceste t. reprezinta o sursa de baza pentru informarea dialectologului asupra registrului de variante ale graiului studiat. Pentru limba romana sunt cunoscute culegerile de texte urmatoare: Texte dialectale Supliment al ALR II aparute in 1943 la Sibiu shi Leipzig sub conducerea lui Emil Petrovici; Texte dialectale Oltenia aparute in 1967 redactate de Cornelia Cohutz Galina Ghiculete Maria Mardarescu Valeriu SHuteu shi Magdalena Vulpe sub conducerea lui Boris Cazacu; Texte dialectale. Muntenia I Bucureshti 1973 redactate de Galina Ghiculete Paul Lazarescu Maria Marin Bogdan Marinescu Ruxandra Pana shi Magdalena Vulpe sub conducerea lui Boris Cazacu; Texte dialectale. Muntenia II Bucureshti 1975 redactate de Paul Lazarescu Maria Marin Bogdan Marinescu Victorela Neagoe Ruxandra Pana shi Magdalena Vulpe sub conducerea lui Boris Cazacu; Texte dialectale. Muntenia III Bucureshti 1968 redactate de Costin Bratu Galina Ghiculete Maria Marin Bogdan Marinescu Victorela Neagoe Ruxandra Pana Marilena Tiugan shi Magdalena Vulpe; Texte dialectale shi glosar. BistritzaNasaud Bucureshti 1987 redactate de Maria Marin shi Marilena Tiugan; Texte dialectale shi glosar. Dobrogea Bucureshti 1987 redactate de Paul Lazarescu Victorela Neagoe Ruxandra Pana shi Nicolae Saramandu; Noul Atlas lingvistic roman pe regiuni. Moldova shi Bucovina. Texte dialectale Vol. I Partea I Iashi 1993 Culese de Stelian Dumistracel shi publicate de Doina Hreapca shi Ion Horia Barleanu. ◊ ~ rotacizánt: t. vechi romanesc (din secolul al XVIlea) localizat in Maramuresh shi caracterizat prin prezentza rotacismului (v.). Sunt considerate t. rotacizante urmatoarele: Psaltirea Hurmuzaki Psaltirea Scheiana Psaltirea Voronetzeana Codicele Voronetzean shi Codex Sturdzanus. ◊ ~ accesíbil (inteligíbil): t. clar limpede ushor de intzeles la indemana oricui. ◊ ~ inaccesíbil; t. neclar confuz neinteligibil greu de intzeles care nu poate fi la indemana oricui. ◊ ~ poétic (beletrístic literár); t. extras dintro opera literara specific stilului poetic (beletristic). ◊ ~ shtiintzífic: t. extras dintro opera shtiintzifica specific stilului shtiintzific. ◊ ~ téhnic: t. extras dintro lucrare cu caracter tehnic. ◊ ~ jurídic: t. extras dintro lucrare cu caracter juridic care priveshte dreptul shi legislatzia unei tzari; t. specific stilului juridicoadministrativ. ◊ ~ administratív: t. extras din dispozitziile ordonantzele shi decretele unui organ administrativ de stat; t. specific stilului juridicoadministrativ. ◊ ~ publicístic: t. extras din articolele de ziar specific stilului publicistic. ◊ ~ unilíngv (monolíngv): t. scris intro singura limba. ◊ ~ bilíngv: t. scris in doua limbi diferite. ◊ ~ trilíngv: t. scris in trei limbi diferite. ◊ ~ multilíngv (polilíngv plurilíngv): t. exprimat sau scris in mai multe limbi diferite. ◊ ~ agramát: t. care contzine multe gresheli de ortografie shi de gramatica dovedind incultura sau ignorantza autorului. ◊ ~ epistolár: t. specific scrisorilor literare. ◊ ~ stilizát: t. supus unei revizii pentru a capata un aspect mai corect mai ingrijit. ◊ ~ ideográfic: t. scris cu ideograme (v.). ◊ ~ hieroglífic: t. scris cu ideograme hieroglife (v.). ◊ ~ incoerént: t. lipsit de o legatura logica intre cuvinte intre propozitziile din fraza sau intre fraze. ◊ ~ descifrábil (lizíbil): t. care se poate descifra shi citi ushor; t. citetz. ◊ ~ indescifrábil (ilizíbil): t. care se descifreaza foarte greu sau deloc de nedescifrat shi de necitit; t. necitetz. 3. (in terminologia lui Louis Hjelmslev) sistem conotativ in care cuvintele ishi restrang sau ishi extind sensurile in functzie de context. 4. (in acceptziunea structuralista) mod de functzionare a limbajului intzeles k mijloc de creare de producere shi transformare a sensului.

a arunca texte expr. a manifesta o atitudine teribilista; a face pe interesantul

a avea texte cu cineva expr. a fi in relatzii amicale cu cineva

a baga texte expr. 1. a face pe interesantul a epata. 2. a intrece masura (prin afirmatziile facute).

a nu avea texte cu cineva expr. a nu avea nimic in comun cu cineva

a nu mai avea texte (cu cineva) expr. a rupe relatziile (cu cineva)

texte s. n. pl. vorbe afirmatzii declaratzii (de obicei nonconformiste sau excentrice).