14 definiții pentru schijă
din care- explicative (7)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCHÍJĂ, (1) schije, s. f. 1. Bucățică de metal rezultată din sfărâmarea prin explozie a unei bombe, grenade etc. 2. (Rar) Fontă, tuci. – Din pol. spiz.
schijă sf [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VII, 234 / V: (reg) spihă, spi~ / Pl: ~je, (înv) ~ji / E: pn spiża] 1 (Pop) Fontă. 2 Bucățică de metal rezultată din sfărâmarea prin explozie a unui proiectil, a unei bombe, a unei grenade, a unei mine etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHÍJĂ, (1) schije, s. f. 1. Sfărâmătură de proiectil sau de bombă (ruptă prin efectul exploziei). 2. (Rar) Fontă, tuci. – Din pol. spiz.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SCHÍJĂ, (1) schije, s. f. l. Sfărîmătură de proiectil (ruptă prin efectul exploziei). În juru-mi cădeau oșteni, bătuți de plumbi și schije. SADOVEANU, P. S. 137. Am răscolit, printre scrisori și nasturi, bucăți de schijă și fotografii de tranșee. C. PETRESCU, S. 161. Deodată o schijă de obuz Trăsnind... retează capul lui Cobuz. ALECSANDRI, P. A. 206. ◊ Fig. Cerul crăpa-n așchii și schije. BENIUC, V. 123. 2. Fontă, tuci. Închise portița de schijă [a sobei] și se ridică. SADOVEANU, M. C. 115. ◊ Loc. adj. De schijă = puternic, tare. În brațele-i de schijă, rîzînd, grozav îl strînge. ALECSANDRI, P. A. 147.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHÍJĂ ~e f. 1) Parte mică dintr-o bombă sau dintr-un proiectil, rezultată prin explozia acestora. 2) pop. Aliaj de fier, carbon și alte elemente (siliciu, fosfor, sulf etc.), produs, mai ales, în furnale; fontă; tuci. [G.-D. schijei] /<pol. spiza
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
schijă f. Mold. 1. tuciu: o schijă de obuz trăsnind AL.; 2. de schijă, fig. călit, oțelit: în brațele-i de schijă râzând, grozav îl strânge AL. [Rostire dialectală în loc de spijă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schíjă f., pl. ĭ (d. spijă, d. pol. spiža și spiž, alamă, bronz, spiža, mîncare, care vine d. germ. spîsa [ngerm. speise, mîncare, din glokenspeise, metal de clopot], care și el vine d. it. spesa, cheltuĭală, mlat. spensa, mîncare, lat. ex-pensa, cheltuĭală. V. speze). Est. Tucĭ, fontă: o schijă de obuz (Al. Peneș).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
schíjă1 (fontă) (rar) s. f., g.-d. art. schíjei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
schíjă2 (sfărâmătură de proiectil) s. f., g.-d. art. schíjei; pl. schíje
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
schíjă s. f., g.-d. art. schíjei; (sfărâmături de proiectil) pl. schíje
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
schijă, pl. schije
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
schijă, -je.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCHÍJĂ s. v. fontă, tuci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
schijă s. v. FONTĂ. TUCI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
schijă, schijesubstantiv feminin
- 1. Bucățică de metal rezultată din sfărâmarea prin explozie a unei bombe, grenade etc. DEX '09 DLRLC
- În juru-mi cădeau oșteni, bătuți de plumbi și schije. SADOVEANU, P. S. 137. DLRLC
- Am răscolit, printre scrisori și nasturi, bucăți de schijă și fotografii de tranșee. C. PETRESCU, S. 161. DLRLC
- Deodată o schijă de obuz Trăsnind... retează capul lui Cobuz. ALECSANDRI, P. A. 206. DLRLC
- Cerul crăpa-n așchii și schije. BENIUC, V. 123. DLRLC
-
-
- Închise portița de schijă [a sobei] și se ridică. SADOVEANU, M. C. 115. DLRLC
-
- În brațele-i de schijă, rîzînd, grozav îl strînge. ALECSANDRI, P. A. 147. DLRLC
-
-
etimologie:
- spiz DEX '98 DEX '09