SARMA sarme s. f. I. 1. Fir metalic (de otzel de arama de aluminiu etc.) a carui sectziune are dimensiunile transversale mai mici de 16 mm. ◊ Sarma de parchet = sarma de otzel cu muchii ascutzite in forma unui ghemotoc folosita la curatzarea parchetelor. 2. (Inv.) Fir de metal pretzios. II. (Iht.) Plevushca. Din ngr. sirma tc. sirma.

sarma sf [At: (a. 1588) CUV. D. BATR. I 197/1 / V: (inv) sar~ sir~ (ivr) shar~ / Pl: ~me (reg) ~mi / E: tc sirma ngr σύρμα] 1 (Ivr) Fir de aur sau de argint. 2 (Ivr) Filigran (1). 3 (Reg) Diadema (3). 4 (Reg) TZesatura incretzita de fir care impodobeshte opregul. 5 Fir metalic de otzel de arama de aluminiu etc. cu sectziune transversala circulara mai mica de 16 mm. 6 (Pgn) Fir metalic de orice grosime Si: (reg) drot (1) (ivr) tel. 7 (Pex) Retzea din sarma (6). 8 (Pan) Cablu format din mai multe fire metalice. 9 (Is) ~ ghimpata (sau rar cu ghimpi) Fir dublu obtzinut prin rasucirea a doua fire de otzel moale (galvanizat) care sunt fixate din loc in loc noduri cu ghimpi metalici. 10 (SHis) ~ de parchet (sau parchete ori de frecat parchetul) Impletitura in forma de plasa din fire de otzel prevazuta cu muchii ascutzite folosita la curatzarea parchetului prin razuire. 11 (Fam; gmtz; ie) A veni (ceva) prin ~ A fi transmis (ceva) prin telegraf. 12 (Gmtz; ie) A vorbi (cu cineva) pe ~ A vorbi (cu cineva) la telefon. 13 (Fam; gmtz; ie) A baga (cuiva) o ~ A telefona (cuiva). 14 (Reg; ie) ~ de om Se spune despre un om de neam bun shi inzestrat cu multe calitatzi. 15 (Ie) A juca pe ~ A se acomoda cu imprejurarile a shti sa se descurce in orice situatzie. 16 (Nav) Parama facuta din fire de sarma (5) rasucite. 17 (Olt) Fiecare dintre firishoarele de borangic care la trasul gogoshilor se unesc se lipesc pentru a da firul de tzesut. 18 (Buc) Iarba mare care creshte pe camp. 19 (Ban) Panglica. 20 (Spc) Cordea care se pune la palarie. 21 (Arg) Moldovean. 22 (Ban) SHiret la ghete. 23 (Reg) Parte a viorii nedefinita mai de aproape probabil coardele. 24 (Iht; Mun) Plevushca¹ (Leucaspius delineatus).

SARMA sarme s. f. I. 1. Fir metalic (de otzel de arama de aluminiu etc.) a carui sectziune are dimensiunile transversale mai mici de 16 mm. ◊ Sarma de parchet = sarma de otzel cu muchii ascutzite in forma unui ghemotoc folosita la curatzarea parchetelor. 2. (Inv.) Fir de metal pretzios. II. (Iht.) Plevushca. Din ngr. sirma tc. sirma.

SARMA ~e f. Fir metalic de diverse grosimi avand numeroase intrebuintzari. ~ de aluminiu. ~ ghimpata. /<turc. surma ngr. syrma

sarma f. 1. fir de aur sau de argint: cioltare cusute cu sarma de aur FIL.; 2. filigran: felegele de smaltz cu zarafuri de sarma OD.; 3. azi fir de fler. [Gr. mod. SYRMA].

sarma sf vz sarma

sirma² sf vz sarma

SÍRMA sirme s. f. I. 1. Fir metalic (de otzel de arama de aluminiu etc.) Bozan sa urcat sus pe scara de sirma la comanda podului rulant. SAHIA N. 33. SHi nadejdea de la mine E k sirma de subtzire; K sirma din bolta veche Cum o tragi se rupen shepte. JARNÍKBIRSEANU D. 238. ◊ Fig. Vremea era limpede; de la asfintzit strecura soarele sirme de aur peste acoperishurile roshii ale pavilioanelor. SADOVEANU O. VI 185. Ploua!... Iar pe strada animata k la cinematograf Ploaia zugraveshten aer sirme lungi de telegraf. TOPIRCEANU P. 79. ◊ Sirma ghimpata v. ghimpat. Sirma de parchet = sirma de otzel cu muchii ascutzite folosita la curatzirea parchetelor. 2. (Invechit) Fir de metal pretzios. Are satzi spuie k potzi trage din straiul ei un fir de sirma ori de matasa. SADOVEANU Z. C. 211. ◊ (In metafore shi comparatzii) Mijlocul il avea incins cu un colan tzesut in fir sirma. FILIMON C. 216. 3. (Ban.) Fir de matase impletit in forma de sfoara; panglica de matase. Sfirshinduse shi aceasta ceremonie... fetele din Banat impartzind in doua sirma (panglica) care... au tzinuto preste cel mort se intorc cu totzii spre casa. MARIAN I. 337. Nime no mai jeleshte Fara Ion cu capul gol K doar lui ia fost mai dor SHi Achim cu sirma neagra K doar lui ia fost mai draga. HODOSH P. P. 118. II. (Iht.) Plevushca.

sírma f. pl. e (ngr. sýrma sirma d. vgr. sýrma lucru tras sýro trag; vsl. sirĭma sirma bg. sŭrma sirma; turc. syrma sirma de aur saŭ de argint). Vechĭ. Fir de aur saŭ de argint. Filigrana lucrare din fire de argint. Azĭ. Fir de orĭce metal (fer arama): oale legate cu sirma sirma telegrafuluĭ telegraf fara sirma (greshit fara fir dupa fr. sans fil).

sarma s. f. g.d. art. sarmei; pl. sarme

sarma s. f. g.d. art. sarmei; (bucatzi feluri peshti) pl. sarme

SARMA s. (inv. shi reg.) tel (reg.) drot. (Loc imprejmuit cu ~.)

SARMA s. v. filigran fufa panglica plevushcashiret.

SIRMA s. (inv. shi reg.) tel (reg.) drot. (Loc imprejmuit cu ~.)

sirma s. v. FILIGRAN. FUFA. PANGLICA. PLEVUSHCA. SHIRET.

sirma (me) s. f. 1. (Inv.) Fir de metal pretzios. Fir de metal pretzios. 3. Fir metalic. 3. (Olt.) Fir de matase. Mr. sirma „matase” megl. sarma „fir metalic”. Ngr. σύρμα (Roesler 576; Cihac II 699; cf. Vasmer Gr. 133) posibil prin intermediul tc. surma cf. alb. sërmë bg. sarma sb. srma. Der. sirmar s. m. (fabricant de obiecte de sirma); sirmulitza s. f. (peshte Leucaspius delineatus).

sarma sarme s. f. (peior.) denumire generica data de ardeleni moldovenilor ashezatzi in judetzele Transilvaniei in ultimele decenii.

a baga o sarma expr. a da un telefon.