SÁRICA sarici s. f. Manta tzaraneasca lunga shi mitzoasa pe dinafara tzesuta din fire groase de lana care o poarta oamenii de la munte mai ales ciobanii. [Pl. shi: sarice] Lat. sarica (= serica).

sarica sf [At: VARLAAM C. 492 / V: (inv) ~reca / A shi: (reg) sarik / Pl: ~ici sarici (rar) ~ice / E: ml sarica] 1 Manta tzaraneasca lunga shi mitzoasa pe dinafara tzesuta din fire groase (de lana) care o poarta oamenii de la munte mai ales ciobanii. 2 (Pex) Material din care se confectzioneaza sarica (1) Vz suman.

SÁRICA sarici s. f. Manta tzaraneasca lunga shi mitzoasa pe dinafara tzesuta din fire groase de lana care o poarta oamenii de la munte. [Pl. shi: sarice] Din lat. sarica (= serica).

SÁRICA sarici s. f. Manta tzaraneasca lunga fara mineci (sau cu mineci largi shi lungi) tzesuta din fire groase de lina cu mitze pe din afara care o poarta oamenii de la munte (mai ales ciobanii); tzundra bunda. Coboara Pe carari de plai ciobanii... Cu caciula lor de oaie SHi cu sarica pe umar. TOPIRCEANU B. 22. SHi pina a vorbit acestea eram shi invalit intro sarica. CREANGA A. 24. ♦ TZesatura din care se face aceasta haina. In cap poarta o gluga lucrata cu multa iscusintza shi facuta dintro bucata de sarica. SHEZ. I 41. ♦ (Regional) Haina scurta; suman scurt. Dute flacaoash pina la tirgul cel mai aproape vinde lucrushoarele acestea... apoi din paralele cei lua sami cumperi o sarica (suman scurt) o camasha ciobaneasca. I. CR. I 73. Pl. shi: sarice (TEODORESCU P. P. 510) sarici (DELAVRANCEA S. 171).

SÁRICA ~ci f. Manta lunga shi mitzoasa tzesuta din fire groase de lana shi purtata mai ales de ciobani. [G.D. saricii] /<lat. sarica

sarica f. haina latzoasa a mocanilor shi muntenilor. [Lat. vulg. SARICA = clasic SERICA].

sárica (Munt. Trans Pt.) shi ík (Mold. Trans. Vc.) f. pl. ĭ (lat. sarica ild. serica n. pl. luat k fem. d. sericus de matasa dupa numele Chinejilor numitzĭ de Romanĭ Seri; alb. šarka pv. serga sargua fr. sarge serge cat. sarja sp. pg. sarga; vsl. sraka ngr. siarka; ung. [d. rom.] szarika. V. cerga). Un fel de pelerina tzesuta din lana alba saŭ shi altfel (lunga shi mitzoasa k o tihoarca) care o poarta munteniĭ ĭarna. In Trans. shi tzundra shi guba. V. boboŭ.

sareca sf vz sarica

sárica s. f. g.d. art. sáricii; pl. sárici

sárica s. f. g.d. art. sáricii; pl. sárici

sarica sarici.

SÁRICA s. tzundra (Maram.) guba. (~ de cioban.)

SARICA s. tzundra (Maram.) guba. (~ de cioban.)

sárica (ci) s. f. Manta de lina. Mr. sar(i)k. Lat. sarĭk in loc de serĭk (Densusianu Hlr. 74; Pushcariu 1525; REW 7848) cf. calabr. sáraca sárica vb. fr. sarge sp. sarga ngr. σάριϰα (Rohlfs EWUG 1913; Rosetti II 66) alb. sarkë (Philippide II 654). Der. din doricul *σαριϰόν in loc de σηριϰόν (Diculescu Elementele 422) nu pare probabila. Din rom. provine mag. szárika (Candrea Elemente 403).