15 definiții pentru sacrament

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SACRAMÉNT, sacramente, s. n. Nume dat în religia catolică fiecăreia dintre cele șapte taine bisericești. – Din fr. sacrement, lat. sacramentum.

SACRAMÉNT, sacramente, s. n. Nume dat în religia catolică fiecăreia dintre cele șapte taine bisericești. – Din fr. sacrement, lat. sacramentum.

sacrament sn [At: (a. 1651) BV I, 178 / V: (înv) ~rem~, șa~, șacramentom, (reg) ~nț, ~minte / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: lat sacramentum, ger Sakrament, fr sacrement] 1 (În religia catolică) Fiecare dintre cele șapte taine bisericești. 2 (Spc) Taina cuminecăturii. 3 (art) Imprecație în care sunt invocate ori subînțelese lucrurile sfinte. corectată

SACRAMÉNT, sacramente, s. n. Nume dat de catolici fiecăreia dintre cele șapte taine bisericești.

SACRAMÉNT s.n. Taină bisericească; (spec.) împărtășania la catolici. [Pl. -te, -turi. / < lat. sacramentum < sacrare – a sfinți, cf. it. sacramento, fr. sacrament].

SACRAMÉNT s. n. (la catolici) taină bisericească. (< lat. sacramentum, germ. Sakrament, fr. sacrement)

SACRAMÉNT ~e n. (în religia catolică) Fiecare dintre cele șapte taine sfinte. /<lat. sacramentum, germ. Sakrament, fr. sacrement

sacrament n. taină bisericească și în special sfânta grijanie.

* sacramént n., pl. e (lat. sacramentum). Taĭnă bisericească, mister.

sacrame sn vz sacrament

sacraminte sn vz sacrament

sacrement sn vz sacrament

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sacramént (sa-cra-) s. n., pl. sacraménte

sacramént s. n. (sil. -cra-), pl. sacraménte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SACRAMÉNT s. v. cuminecare, cuminecătură, euharistie, împărtășanie, împărtășire, împărtășit.

sacrament s. v. CUMINECARE. CUMINECĂTURĂ. EUHARISTIE. ÎMPĂRTĂȘANIE. ÎMPĂRTĂȘIRE. ÎMPĂRTĂȘIT.

Intrare: sacrament
sacrament1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: sa-cra-ment info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sacrament
  • sacramentul
  • sacramentu‑
plural
  • sacramente
  • sacramentele
genitiv-dativ singular
  • sacrament
  • sacramentului
plural
  • sacramente
  • sacramentelor
vocativ singular
plural
sacrament2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sacrament
  • sacramentul
  • sacramentu‑
plural
  • sacramenturi
  • sacramenturile
genitiv-dativ singular
  • sacrament
  • sacramentului
plural
  • sacramenturi
  • sacramenturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sacrament, sacramentesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.