EUHARISTÍE, euharistii, s. f. (Bis.) Taină și act de venerație în cele mai multe Biserici creștine, constând în împărtășirea cu pâine și vin a credincioșilor; cuminecătură, împărtășanie, grijanie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistie, lat. eucharistia.

euharistie [At: (cca 1680) GCR I, 345/9 / V: euca~ (S și: eucha~), evha~, eha~ / P: e-u-ha-ri-sti-e / Pl: ~ii / E: lat eucharistia, ngr εὐχαριστία] 1 A treia dintre cele șapte taine ale bisericii creștine, constând în gustarea pâinii și a vinului sfințite, simbolizând trupul și sângele lui Hristos. 2 (Ccr) Pâinea și vinul sfințite folosite la euharistie (1) Si: cuminecătură, împărtășanie, grijanie. 3 (Iuz) Recunoștință. corectată

EUHARISTÍE, euharistii, s. f. Cuminecătură, împărtășanie, grijanie. [Pr.: e-u-] – Din fr. eucharistie, lat. eucharistia.

EUHARISTÍE, euharistii, s. f. Cuminecătură, împărtășanie. Am dormit un ceas de somn necunoscut celor vii... cum nu voi mai dormi decît după ultima euharistie. GALACTION, O. I 42. – Pronunțat: e-u-. - Variantă: eucaristíe s. f.

EUHARISTÍE s.f. Împărtășanie, cuminecătură (la catolici). [Gen. -iei, var. eucaristie s.f. / cf. fr. eucharistie, gr. eucharistia < eu – bine, charis – har, grație].

EUHARISTÍE s. f. împărtășanie, cuminecătură. (< fr. eucharistie, gr. eujharistia)

*eŭharistíe f. (vgr. euharistía, d. eû, bine, și háris, grație. V. har). La catolicĭ, împărtășania (pînea și vinu).

eharistie sf vz euharistie

eucaristie sf vz euharistie

evharistie sf vz euharistie

EUCARISTÍE s. f. v. euharistie.

EUCARISTÍE s.f. v. euharistie.

eucaristie f. cuminecătură (la Catolici).

euharistíe (e-u-) s. f., art. euharistía, g.-d. art. euharistíei; pl. euharistíi, art. euharistíile

euharistíe s. f. (sil. e-u-), art. euharistía, g.-d. art. euharistíei; pl. euharistíi, art. euharistíile

EUHARISTÍE s. v. împărtășanie.

EUHARISTIE s. (BIS.) cuminecare, cuminecătură, împărtășanie, împărtășire, împărtășit, (la catolici) sacrament, (înv. și pop.) grijanie, grijire, pricestanie. (Taina ~.)

euharistíe, euharistii s. f. Cuminecătură, împărtășanie, grijanie. ♦ Taina instituită de Iisus Hristos însuși, prin rugăciunea de mulțumire și prin binecuvântarea pâinii și a vinului din pahar la Cina cea de taină, ultima Sa masă cu apostolii. Bis. actualizează în mod sacramental opera lui Hristos de răscumpărare, concentrată în jertfa Sa și învierea Sa; este taina împărtășirii cu trupul și sângele lui Hristos, prin prefacerea darurilor de pâine și de vin în acestea cu puterea Duhului Sfânt, invocată de episcop sau de preot în timpul Liturghiei. – Din fr. eucharistie, gr. euharistia.

EUHARISTÍE (< fr., gr.) s. f. (REL.) Taină și act de venerație în cele mai multe biserici creștine, constând în împărtășirea cu pâine și vin a credincioșilor. E. a fost instituită de însuși Iisus Hristos la Cina cea de Taină când, mulțumind lui Dumnezeu-Tatăl, a identificat pâinea pe care a frânt-o și vinul pe care l-a turnat în pahar cu trupul și sângele său, anticipând jertfa de pe cruce. E. se săvârșește exclusiv în cadrul Sfintei Liturghii, punctul culminant fiind prefacerea pâinii și vinului în trupul și sângele lui Hristos prin puterea Duhului Sfânt invocată de episcop sau preot. Această prefacere este explicată, în Biserica catolică, prin doctrina transsubstanțierii. Spre deosebire de ortodocși și catolici, protestanții admit numai prezența spirituală a lui Hristos în e.