grijanie sf [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~ii / E: griji + -anie, cf bg грижение] (Bis; pfm) Împărtășanie.

GRIJÁNIE s. f. (În biserica creștină) Cuminecătură, împărtășanie. [Popa Cioacă] ne da, pe lîngă grijanie, cam de la cincizeci la o sută de mătănii. MACEDONSKI, O. III 32. Apropie de buzele ei fripte lingurița cu grijanie. CARAGIALE, O. III 106.

GRIJÁNIE f. bis. pop. Ritual creștin constând în gustarea unor bucățele de pâine (anafură) cu vin roșu, sfințite de preot, care simbolizează trupul și sângele lui Hristos; împărtășanie; cuminecătură. /a griji + suf. ~anie

grijanie f. împărtășire religioasă. [Tras din griji].

grijánie f. (d. grijesc; bg. griženie, grijă, îngrijire; vsl. gryzaniĭe, gryzeniĭe, mușcătură, o boală). Vest. Pop. Împărtășanie. V. pogrebanie.

grijánie (pop.) (-ni-e) s. f., art. grijánia (-ni-a), g.-d. art. grijániei; pl. grijánii, art. grijániile (-ni-i-)

grijánie s. f. (sil. -ni-e), art. grijánia (sil. -ni-a), g.-d. art. grijániei; pl. grijánii, art. grijániile (sil. -ni-i-)

grijanie, -nii.

GRIJÁNIE s. v. cuminecare, cuminecătură, euharistie, împărtășanie, împărtășire, împărtășit.

grijanie s. v. CUMINECARE. CUMINECĂTURĂ. EUHARISTIE. ÎMPĂRTĂȘANIE. ÎMPĂRTĂȘIRE. ÎMPĂRTĂȘIT.

grijánie, grijanii, s.f. – 1. (bis.) Cuminecătură, împărtășanie. 2. În expr. grijania mă-tii = vorbă de ocară. – Din griji + suf. -anie (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).