ROTÚLA rotule s. f. 1. Os rotund turtit anteposterior ashezat in partea anterioara a genunchiului shi care inchide in asha fel incheietura incat flexiunea se poate face numai intrun singur sens. 2. (Tehn.) Nuca (3). Din fr. rotule lat. rotula.

rotula sf [At: KRETZULESCU A. D. 78/11 / A: shi (rar) rotula / Pl: ~le / E: fr rotule lat rotula] 1 Os mic in forma de disc in partea anterioara a genunchiului Si: (pop) oul genunchiului. 2 (Teh) Nuca. 34 (Inv) Rotitza (12).

ROTÚLA rotule s. f. 1. Os turtit de forma aproximativ triunghiulara ashezat in partea anterioara a genunchiului shi care inchide in asha fel incheietura incat flexiunea se poate face numai intrun singur sens. 2. (Tehn.) Nuca (3). Din fr. rotule lat. rotula.

ROTÚLA rotule s. f. 1. Os mic in forma de disc mobil ashezat in partea anterioara a genunchiului care inchide incheietura astfel incit flexiunea se poate face numai intrun singur sens; oul genunchiului. 2. (Mec.) Nuca (3). Capul shurubului de calaj se termina cu un platou ashezat pe o rotula.

ROTÚLA s.f. 1. (Anat.) Os mic shi rotunjit situat in partea anterioara a genunchiului; patela. 2. Ax rotund. [< fr. rotule cf. lat. rotula].

ROTÚLA s. f. 1. os mic shi rotunjit situat in partea anterioara a genunchiului; patela. 2. (tehn.) ax rotund; nuca. (< fr. rotule lat. rotula)

rotula f. Anat. oscior ashezat in partea anterioara a genuchiului.

*rótula f. pl. e (lat. rótula dim. d. rota roata). V. rol). Anat. Dura osu genunchĭuluĭ. Fals rotúla (fr. rotule).

rotúla s. f. g.d. art. rotúlei; pl. rotúle

rotúla s. f. g.d. art. rotúlei; pl. rotúle

ROTÚLA s. 1. (ANAT.) (pop.) oul genunchiului (inv. shi reg.) scafarlie (Olt.) tuturiga. 2. (TEHN.) nuca.

ROTULA s. 1. (ANAT.) (pop.) oul genunchiului (inv. shi reg.) scafirlie (Olt.) tuturiga. 2. (TEHN.) nuca.