ROMÁN² A romani e s. m. shi f. adj. I. S. m. shi f. 1. Persoana care facea parte din populatzia Imperiului Roman shi care se bucura de drepturi depline de cetatzenie. 2. Locuitor al Romei. II. Adj. Propriu Romei antice sau imperiului intemeiat de Roma care se refera la Roma care apartzine Romei. ◊ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere sau combinatzii de litere din alfabetul latin. Biserica romana = Biserica catolica; catolicism. Din lat. romanus.

roman³ ~a [At: (a. 16601680) GCR I 176/22 / Pl: ~i ~e / E: lat romanus a um fr roman romain it romano] 14 smf a (Persoana) care facea parte din populatzia de baza a Imperiului Roman (9) sau era originara de acolo (shi care se bucura de drepturi depline de cetatzenie). 5 smf Persoana care facea parte din Sfantul Imperiu Roman de natziune germana. 6 smf Populatzia poporul Imperiului Roman de natziune germana. 7 smf Locuitor al Romei. 8 a Originar din Roma sau din Imperiul Roman. 9 a Care apartzine Romei Imperiului Roman sau romanilor. 10 a Referitor la Roma la Imperiul Roman (8) sau la romani (3) Si: (inv) ramlean ramlenesc romaicesc romanesc² romanicesc. 11 a Specific Romei sau Imperiului Roman. 1213 sn a (Ioc arab; shis cifre ~e) (Cifre) reprezentate prin litere din alfabetul latin. 14 a (SHis litere ~) Litere latine. 15 a (Is) Biserica ~a Biserica catolica. 16 a Romanocatolic. 17 smf Un fel de cadril care a devenit apoi dans popular. 18 sm (Trs) Dansul calusharilor. 19 sm Melodie care se danseaza romanii 20 sfp Sandale cu talpa subtzire. 21 sfp Sandale de lemn.

ROMÁN² A romani e s. m. shi f. adj. I. S. m. shi f. 1. Persoana care facea parte din populatzia de baza a statului roman shi care se bucura de drepturi depline de cetatzenie. 2. Locuitor al Romei. II. Adj. Propriu Romei antice sau imperiului intemeiat de Roma care se refera la Roma care apartzine Romei. ◊ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. Biserica romana = Biserica catolica; catolicism. Din lat. romanus.

ROMÁN² A romani e adj. Propriu Romei antice sau imperiului intemeiat de Roma. Ard albastrele armure ale zeilor romani. EMINESCU O. IV 136. ◊ Cifre romane (spre deosebire de cifre arabe) cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin (shi folosite astazi mai ales pentru redarea numeralelor ordinale). Biserica romana = biserica catolica; catolicism. Balantza romana v. balantza.

ROMÁN A adj. Propriu Romei antice sau Imperiului roman. ♦ (Despre caractere tipografice) Format din linii perpendiculare shi unghiuri drepte. ♦ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere sau combinatzii de litere. ♦ Arta romana = arta dezvoltata in Roma antica shi apoi in Imperiul roman intre sec. IV i.e.n. shi IV e.n. care se caracterizeaza in arhitectura prin edificii grandioase de o mare diversitate in sculptura cultivand cu precadere portretul puternic individualizat iar in pictura prin ansambluri de fresca shi de mozaic cu tematica bogata. ♦ Balantza romana = balantza formata dintro parghie cu bratze neegale mobila in jurul unui ax orizontal pe bratzul mai lung shi gradat alunecand o greutate care echilibreaza obiectul de cantarit. // s.m. shi f. 1. Persoana care facea parte din populatzia de baza a statului roman. 2. Locuitor al Romei. [< lat. romanus cf. fr. romain it. romano].

ROMÁN² A I. adj. s. m. f. (locuitor) al Romei antice. II. adj. 1. din Imperiul Roman. ◊ (despre caractere tipografice) din linii perpendiculare shi unghiuri drepte. ♦ cifre ~e = cifre prin litere sau combinatzii de litere; biserica ~a = biserica catolica; catolicism. 2. limba romanica populara vorbita de vechii francezi (inainte de sec. IX). 3. arta ~a = arta dezvoltata in Roma antica shi apoi in Imperiul Roman caracterizata in arhitectura prin edificii grandioase de o mare diversitate in sculptura cultivand cu precadere portretul puternic individualizat iar in pictura prin ansambluri de fresca shi de mozaic cu tematica bogata. (< lat. romanus)

ROMÁN³ ~a (~i ~e) 1) ist. Care apartzinea Imperiului Roman sau populatziei lui; din Imperiul Roman. ◊ Cifre ~e cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. Biserica ~a biserica catolica. 2) Care apartzine Romei; din Roma. /<lat. romanus

roman a. 1. ce tzine de Roma antica: senatul roman; 2. ce tzine de Roma moderna centru al catolicismului: Biserica romana; 3. cifre romane litere intrebuintzate de Romani pentru a indica numere; 4. se zice de stilul medieval ce a precedat pe cel gotic caracterizat prin boltzi pe deplin arcate. ║ m. locuitor din vechea Roma: Romanii stapaneau lumea intreaga.

2) *román a adj. (lat. romanus d. orashu Roma. V. roman). Al vechiĭ Rome: republica romana. Al vechĭuluĭ imperiŭ roman: Dacia a fost provincie romana. Demn de vechiĭ Romanĭ: virtute romana. Catolic: biserica romana. Al Romeĭ actuale: primaria romana. Cifre romane cifre latine (I V X L C D M = 1 5 10 50 100 500 1000). Arhitectura romana stilu cu bolte deplin arcate (toscan shi compus) care a precedat stilu gotic in evu mediŭ. SHcoala romana (in pictura) shcoala luĭ Perugino († 1524). Limbile romane limbile romanice. S. m. shi f. (lat. Romanus). Locuitor din Roma saŭ din imperiu roman: Romaniĭ aŭ stapinit intreaga lume cunoscuta de ceĭ vechĭ. Arta Romana arta care derivata direct din arta latina se inspira din stilu bazilicilor shi orashelor latine. Edificiile fura maĭ intiĭ acoperite c’o constructziune de lemn; bolta n’a aparut de cit in seculu X shi maĭ intiĭ in Achitania. Afara de elementele antice in arta romana se afla shi elemente orientale shi bizantine. Preocupaaĭ sa ushureze suporturile sa faca echilibru impingeriĭ boltelor pe zidurile laterale arhitectziĭ dadura tot maĭ multa importantza stilpuluĭ (coloaneĭ) shi arculuĭ inventara impartzirea bolteĭ in treĭ (asha numitu trifórium adica „cu treĭ ushĭ”) shi admit shi cúpola bizantina pe asha numitele „pendentive” adica partea boltziĭ sferice dintre marile arcurĭ ale domeĭ. Zidurile foarte groase shi cu putzine ferestre is sprijinite de alte zidurĭ construite k nishte proptele. Spatziu interior e strimt ĭar planu bazilicilor romane ĭa forma uneĭ crucĭ. Ushile shi ferestrele is de ordinar in semicerc orĭ semicerc cu prelungirĭ paralele. Maĭ ales in detaliile decoratziuniĭ interioare fantazia ishĭ dadu drumu. Arta romana se dezvolta incepind din seculu XI maĭ ales gratzie ordinelor calugareshtĭ. Principalele shcoale de arhitectura aŭ fost: cele din Cluny saŭ Burgundia (biserica din Vézelay) din Auvernia (Sfintu Sernin din Tuluza Sfintu Trofim din Arles) din Périgord (Sfintu Front din Périgueux) din Poitou (bisericile din Poitiers) shi din Normandia (bisericile din Caen Evreux Rouen Bayeux).

romana a [At: LTR² 286 / Pl: ~ne / E: fr romaine] (Is balantza ~) Balantza formata dintro parghie cu bratze neegale mobila in jurul unui ax orizontal pe bratzul mai lung shi gradat alunecand o greutate care echilibreaza obiectul de cantarit prins de capatul bratzului mai scurt.

ROMÁNA adj. balantza ~ (shi s. f.) = balantza dintro parghie cu bratze neegale mobila in jurul unui ax orizontal pe bratzul mai lung shi gradat. (< fr. romaine)

Imperiu n. Imperiul Roman fundat de August (29 a. Cr.) fu impartzit la moartea lui Teodosiu (395) in doua: Imperiul de Occident distrus de barbari (476) shi Imperiul de Orient (bizantin) subzista pana la luarea Constantinopolii de Turci (1453); Imperiul romanogermanic (sfantul) fundat de Otton (962) inceta de a mai exista cu abdicarea imparatului austriac Francisc II (1806) shi fu reconstituit de regele Prusiei Wilhelm III; Imperiul latin fundat la Constantinopole in 1204 de Balduin de Flandra capetenia cruciatzilor fu distrus in 1261; Imperiul romanobulgar Stat format in sec. XII prin unirea Vlahilor cu Bulgarii: el sustzinu lupte numeroase cu imperiul bizantin shi atinse culmea cu imparatul Ioanitziu; decazand dupa moartea acestuia imperiul romanobulgar continua a subzista pana la batalia dela Cossova (1339). Imperiul Ceresc numele ce Chinezii dau tzarii lor.

román¹ (referitor la Roma) adj. m. s. m. pl. románi; adj. f. s. f. romána pl. románe

román s. m. (persoana) adj. m. pl. románi; f. sg. romána g.d. art. románei pl. románe

Roman sb. (un Roman) roman adj. (dreptul roman).

ROMÁN s. adj. 1. s. (inv.) ramlean ruman. (Imparatul Diocletzian era ~.) 2. adj. (inv.) ramlean ramlenesc romaicesc romanesc romanicesc. (General ~; consul ~.) 3. s. adj. latin. 4. adj. v. catolic.

ROMAN s. adj. 1. s. (inv.) rimlean ruman. (Imparatul Diocletzian era ~.) 2. adj. (inv.) rimlean rimlenesc romaicesc romanesc romanicesc. (General ~; consul ~.) 3. s. adj. latin. (Populatzia ~.) 4. adj. (BIS.) catolic papal romanocatolic (rar) latin (astazi rar) papist (inv. shi reg. mai ales in Transilv.) papistash papistashesc. (Biserica ~.)

cantilena romana v. cantus planus.

cant roman v. cantilena (II); gregoriana muzica; liturghie; misa.

romana shcoala ~ 1. Etapa culminanta in istoria polifoniei* vocale constituita prin activitatea desfashurata la Roma in sec. 16 de un numar de compozitori italieni (intre care se detasheaza venetzienii Francesco d’Ana shi Constanzo Festa) shi reprezentata de stralucita creatzie a lui Giovanni Pierluigi da Palestrina. SHcoala polif. romana asimileaza pe de o parte cuceririle tehnicii contrapunctice* ale shcolii neerlandeze* shi pe de alta parte scriitura omofonpolifonica specifica shcolii venetziene* shi tendintza spre o linie melodica bine conturata plastica proprie muzicii it. in general. Creatzia lui Palestrina cuprinde 93 de misse* (pentru 48 voci) 139 motete* lamentatzii* imnuri (1) litanii 2 volume de madrigale* religioase shi mai multe madrigale laice shi cantece polif. Stilul contrapunctic palestrian se evidentziaza prin tendintza spre echilibru care domina toate planurile discursului muzical [melodia* ritmul* armonia (III 1) sistemul modal]. Astfel atat in alcatuirea liniei melodice cat shi in constructzia ritmica functzioneaza legi de compensatzie; planul vertical realizeaza acorduri* consonante* disonantzele* fiind tratate cu precautzie; modurile (I 3) utilizate sunt cele diatonice* admise in muzica bis. catolice (cu predilectzie modurile ionic mixolidic doric frigic eolic). Palestrina cultiva intens scriitura imitativa* frazele* cu dimensiuni reduse; fixeaza formule cadentziale [v. cadentza (1)] bazate pe relatzia V (acord major) I cu intarzieri* tipice element important in cristalizarea ulterioara a functziunilor* determinante ale tonalitatzii (1). In tratarea textului literar se urmareshte reliefarea valorii sale expresive. Legile de compozitzie (2) fixate prin creatzia lui Palestrina guverneaza multa vreme polif. voc. 2. SHcoala muzicala constituita in sec. 17 importanta pentru dezvoltarea operei* caracterizata prin predilectzia pentru somptuozitate varietate prin creshterea ponderii acordate corului* shi prin introducerea in textul muzical a ariei* k element de sciziune in cadrul desfashurarii recitar cantando (v. camerata florentina). Reprezentantzi ai shcolii romane de opera sunt S. Landi M. Rossi M. Marazzoli sh.a.

ROMAN² A (< lat. romanus) adj. s. m. shi f. 1. Adj. Propriu Romei antice care se refera la Roma care apartzine Romei. V. latin. ◊ Cifre romane = semne speciale (litere sau combinatzii de litere) care reprezinta numerele. V. shi cifra. Biserica r. = Biserica catolica; catolicism. 2. Arta r. = denumire data artei dezvoltate in Roma antica shi apoi in Imp. Roman a carei evolutzie se situeaza intre sec. 4 i. Hr. shi sec. 4 d. Hr. Prin a.r. antica se intzelege nu numai arta care sa dezvoltat in metropola ci shi realizarile artistice din provincii. Istoria a.r. se divide in doua mari perioade: republicana shi imperiala. In prima parte a perioadei republicane pana catre sec. 3 i. Hr. (ashanumita perioada primitiva) a.r. antica a fost puternic influentzata de arta etrusca. Principalele elemente ale arhitecturii etrusce arcul shi cupola au fost mult utilizate in arhitectura romana; tot de la etrusci romanii au preluat sistemul constructziilor de apeducte tehnica taierii pietrei shi prelucrarea metalelor. Din aceasta perioada dateaza inchisoarea mamertina templul lui Iupiter Capitolinul sh.a. Incepand din sec. 3 i. Hr. patrund in arta romana influentzele elenistice care altoite pe fondul traditzional vor constitui un factor definitoriu in perioada urmatoare. O prelucrare tot mai abila a materialelor folosirea pe scara larga a betonului constanta preocupare pentru realizarea cu un minimum de cheltuiala a unor edificii grandioase shi cu apareiaj complex au asigurat arhitecturii romane din perioada imperiala o diversitate shi maretzie fara precedent in arta antica. Preluand din arhitectura elenistica sistemul ordinelor greceshti romanii au preferat corinticul care lau interpretat in nenumarate forme decorative creand in cele din urma un ordin nou ordinul compozit. De asemenea in arhitectura romana a fost folosit ashanumitul ordin toscan de origine etrusca. In perioada imperiala arhitectura romana a atins deplina maturitate. Definitorii pentru arhitectura romana din aceasta perioada sunt: a) folosirea blocajului shi placajului in constructzii (miezul zidului era alcatuit dintro masa informa de pietre shi caramizi legate prin mortare fatzadele fiind placate cu piatra fatzuita sau marmura divers colorata in cazul constructziilor pretentzioase); b) indrazneatza intrebuintzare a arcului shi cupolei (Panteonul din Roma are o cupola cu diametrul de 4330 m); c) varietatea shi maretzia programelor arhitectonice. Constructziile erau incadrate intrun sistem urbanistic precis constand in esentza din doua axe stradale perpendiculare (carda shi decumanum) la intersectzia carora se afla piatza principala forul. Arhitectzii romani au tratat cu multa libertate programele statornicite in arhitectura greaca (temple bazilici amfiteatre) creand in acelashi timp programe noi. Porninduse de la prototipuri greceshti au fost construite temple dreptunghiulare (templul Fortunei virile) sau circulare (templul Vestei Panteonul). Un loc important in arhitectura publica il ocupau termele uneori de proportzii grandioase (termele lui Caracalla) teatrele (teatrul lui Marcellus) circurile (Colosseum) amfiteatrele (amfiteatrul Castrense) bazilicile (bazilica lui Maxentziu) arcurile de triumf (arcul lui Titus arcul lui Constantin). Constructziile dobandeau deseori rezolvari de o certa valoare inginereasca shi artistica apeductele de la Sequoia (Spania) shi Gard (Frantza) k shi podul de pe Via Aurelia (Roma) fiind exemple de notorietate universala. Palatele shi vilele de lux ale patriciatului roman uimesc shi azi prin amploare shi rafinamentul amenajarilor. Curtzile interioare shi incaperile palatelor erau decorate cu statui shi picturi murale foarte multe inspirate din arta greaca (Palatul Flaviilor de pe Palatinum Roma Vila lui Adrian la Tivoli Palatul lui Diocletzian din Split Croatzia casa Poetului shi casa Faunului din Pompei). In sculptura romanii au fost puternic influentzatzi de statuara greaca. Deosebit de interesante k document istoric sunt reliefurile care decoreaza monumentele trimfale evocand razboaiele R. cu diferite popoare (Columna lui Traian shi Columna lui Aureliu Roma Monumentul de la Adamclisi Dobrogea). De reala valoare artistica sunt reliefurile amintind arta elenistica care decoreaza Altarul Pacii (Ara Pacis) ridicat de Octavian August (13 i. Hr.) la Roma. Sculptura romana a excelat in arta portretului gen in care au fost realizate numeroase opere remarcabile prin puterea de caracterizare a personajelor (bustul lui Nero bustul lui Caracalla bustul lui Gordianus). Pictura sa bucurat de un real prestigiu in R. antica atat in decorarea edificiilor publice shi a locuintzelor cat shi in ornamentarea sarcofagelor shi a mobilierului. Cele mai frumoase exemple de pictura romana sau pastrat pe peretzii unor vile din Pompei shi Roma. Dezvoltand traditziile picturii elenistice alexandrine in primul rand pictorii romani au realizat opere caracterizate prin vioiciunea cromatica prin efectele de lumina shi prin libertatea tratarii (decoratziile din Casino Rospigliossi Roma din casa Poetului Pompei etc.). In provincii in functzie de traditziile artistice locale au avut loc shi unele sinteze care nu se regasesc in alte partzi. Deosebit de importanta a fost arta romana din provincia Siria unde au fost realizate monumente de dimensiuni colosale (tempulul lui Iupiter Heliopolitanul din Baalbek) shi unde sa constituit un anume tip de bazilica transmis apoi arhitecturii medievale bizantine shi romanice. Un loc important in a.r. lau ocupat orfevraria numismatica shi gliptica. Pe terit. Romaniei a.r. este reprezentata prin cateva monumente importante: monumentul triumfal de la Adamclisi ridicat de Traian in 105 palatul Augustaliilor shi amfiteatrul de la Sarmizegetusa termele de la Histria podul de la Drobeta TurnuSeverin construit de catre arhitectul Apolodor din Damasc (101) mozaicul de la Constantza (sec. 23) etc. In muzeele arheologice din Bucureshti Constantza ClujNapoca Deva etc. se pastreaza numeroase statui de epoca romana vase de lut obiecte de arta care ilustreaza exceptzionala inflorire a artelor shi meshteshugurilor pe teritoriul Daciei romane. A.r. a sintetizat shi a raspandit principiile artistice ale lumii antice influentzand arta bizantina musulmana romanica shi a Renashterii. 3. S. m. (In Imp. Roman) Nume dat celor care se bucurau de drepturi depline de cetatzenie. ♦ Locuitor al Romei.

Clement Romanul papa al Romei (92101 d. Hr.) parinte apostolic shi unul dintre primii urmashi ai apostolului Petru. Opera sa autentica este Scrisoarea intai catre corinteni care are k tema centrala ierarhia k autoritate indiscutabila in conducerea Bisericii fiind de origine divina. Este sarbatorit la 24 noiembrie.

Dima Romanul (sec. 17) zugrav; impreuna cu Gheorghe Grecul a pictat bis. schitului Topolnitza jud. Mehedintzi in 1673. Exponent al traditziei de arta postbizantina in varianta autohtona shi originala a TZarii Romaneshti.

CLEMENT ROMANUL (sec. 12) teolog creshtin. Parinte apostolic. Episcop al Romei. A indemnat comunitatea din Corint la pastrarea unitatzii in jurul bisericii („Scrisoare catre corintieni”).

IMPERIUL BIZANTIN (IMPERIUL ROMAN DE RASARIT) stat creat prin impartzirea definitiva a Imp. Roman la moartea lui Theodosie cel Mare (395) intre cei doi fii ai sai Arcadiu (Rasarit) shi Honoriu (in Apus). Capitala la Bizantz (Constantinopol) de unde shi denumirea. Sa mentzinut pana in 1453 (caderea Constantinopolului sub turci). In perioada de maxima expansiune a cuprins hotarele sale actualul teritoriu al Turciei Georgiei Armeniei Siriei Iordaniei Libanului Israelului Egiptului precum shi tzarmul de N al Africii S Pen. Iberice ins. Mallorca Corsica Sardinia Sicilia Pen. Italica Albania Iugoslavia Bulgaria SE Romaniei (Dobrogea) Grecia shi Cipru. Iustinian I (527565) consideranduse continuatorul imparatzilor romani a incercat sa restabileasca vechiul imperiu cucerind Africa de Nord (533534) Pen. Italica (535555) shi SE Spaniei (554) shi sa refaca unitatea lumii mediteraneene. Dupa indelungatele razboaie cu persanii incepand cu sec. 7 I.B. se confrunta cu intensificarea atacurilor slavilor bulgarilor shi in special cu ale arabilor care au cucerit Mesopotamia Siria Palestina shi Egiptul. In se.c 89 I.B. a fost zguduit de lupta dintre iconoclashti shi iconoduli. Procesul de destramare a obshtilor shi transformare a membrilor acestora in sherbi (perieci) de catre marii proprietari funciari (dinatzii) tendintza temporar stavilita de politica imparatzilor din dinastia macedoneana sa accentuat astfel k in sec. 911 marea proprietate de pamant a devenit dominanta. In aceasta perioada au avut loc numeroase mishcari sociale sau erezii k aceea a pavlicienilor (sec. 79). Vasile II Bulgaroctonul a recucerit Bulgaria (1018) care a ramas in stapanirea I.B. pana in 11851186 (cand sa eliberat k urmare a rascoalei conduse de fratzii vlahi Asan shi Petru) ia invins pe arabi shi a dat Imperiului cea mai mare extensiune. Din sec. 11 I.B. a intrat in perioada faramitzarii feudale shi a luptelor dintre marii seniori care au dus la slabirea sa considerabila. Spre sfarshitul sec. 11 a fost pierduta aproape intreaga Asie Mica cucerita de turcii selgiucizi iar ultimele posesiuni din S Italiei au fost cucerite de normanzi (1071). In sec. 12 a cunoscut un reviriment temporar. Conflictele cu Occidentul shi Marea Schisma (1054) dintre Biserica catolica shi cea ortodoxa au dus la cucerirea Constantinopolului (1204) de catre participantzii la a patra cruciada (12021204) ajutatzi de venetzieni shi la crearea Imperiului latin de Constantinopol (12041261). In terit. necucerite de cruciatzi sau pus bazele Despotatului de Epir ale Imp. de Trapezunt shi ale Imp. de la Niceea. In 1261 imparatul de la Niceea Mihail VIII Paleologul a restabilit unitatea I.B. In conditziile dezbinarilor interne turcii otomani au inceput la mijlocul sec. 14 campaniile de cucerire. Dupa indelungate lupte Constantinopolul (1453) Peloponesul (1460) shi Trapezuntul (1461) au fost cucerite de otomani. O parte din terit. romanesc sa aflat sub autoritatea I.B. pana la mijlocul sec. 14. V. bizantin arta ~.

IMPERIUL ROMAN v. Roma (2).

IMPERIUL ROMAN DE APUS stat de creat prin impartzirea definitiva a Imp. Roman la moartea lui Theodosiu cel Mare (395) intre cei doi fii ai acestuia Honoriu shi Arcadiu. I.R. de A. condus de Honoriu (395423) grupa provinciile din V shi centrul Europei shi din N Africii. A dainuit pana in 476 cand ultimul imparat roman Romulus Augustulus a fost detronat de Odoacru conducatorul mercenarilor germani.

IMPERIUL ROMAN DE RASARIT v. Imperiul Bizantin.

SFANTUL IMPERIU ROMAN (SFANTUL IMPERIU ROMANOGERMAN de la sfarshitul sec. 15 SFANTUL IMPERIU ROMAN DE NATZIUNE GERMANA) denumire oficiala incepand din sec. 12 a imperiului intemeiat de Otto I. Cuprindea terit. Germaniei precum shi o parte din Italia Cehia Burgundia TZarile de Jos shi alte terit. care in diferite perioade nu erau subordonate imparatului decat nominal. A existat formal pana in 1806 cand a fost desfiintzat de Napoleon I.