ROI¹ roiuri s. n. 1. Grup compact de albine ieshite din stup impreuna cu matca lor in cautarea unui adapost nou. 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Multzime de insecte sau de pasari mici care zboara in grupuri. ♦ Grup compact de oameni in mishcare. ♦ Multzime de lucruri de acelashi fel (vazute in mishcare). 3. Grup de corpuri cereshti relativ concentrate in spatziu avand caracteristici care sugereaza o provenientza comuna. Din sl. roj.

roi² [At: ANON. CAR. 310 / Pl: ~uri sn ~ sm (rar) roaie sn / E: vsl рои] 1 smn Grup compact de albine ieshite din stup cu matca lor in cautarea unui adapost. 2 sn Familie de albine. 3 sn (Reg ics) Dea ~ u Joc de copii nedefinit mai indeaproape. 4 sn (Arg; ie) A face ~ ul A pleca in graba Si: a o shterge. 5 sn (Pex; udp „de”) Multzime de insecte sau pasari mici (de obicei in zbor). 6 sn (Ilav) In ~ uri In grupuri. 7 sn (Pan; de obicei udp „de”) Grup de oameni activi shi zgomotoshi. 8 sn (De obicei udp „de”) Multzime de obiecte de fenomene (luminoase) de acelashi fel (vazute in mishcare).

ROI² roiuri s. n. 1. Grup compact de albine ieshite din stup impreuna cu matca lor in cautarea unui adapost nou. 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Multzime de insecte sau de pasari mici care zboara in grupuri. ♦ Grup compact de oameni in mishcare. ♦ Multzime de lucruri de acelashi fel (vazute in mishcare). 3. Grup de corpuri cereshti relativ concentrate in spatziu avand caracteristici care sugereaza o provenientza comuna. Din sl. roj.

ROI² roiuri s. n. 1. Grup compact de albine ieshite din stup impreuna cu matca lor in cautarea altui locash. Oriunde sar fi adunat roiul peo creanga cit de sus baiatul il cobora cu ushurintza. SADOVEANU P. M. 50. Mii de roiuri de albine Curg in riuri sclipitoare peste flori de miere pline. EMINESCU O. I 85. 2. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. «de») Multzime mare de insecte sau de pasari mici zburind in grupuri. Prin boltitura de frunze biriiau roiuri nevazute de ginganii. AGIRBICEANU S. P. 18. Se string totdeauna roiuri de muscutze sa biziie pe creasta monumentului infierbintata de arshitza. CARAGIALE O. III 243. Neam adunat in jurui k mushtele de roi. ALECSANDRI T. II 164. ♦ Grup compact de oameni in mishcare in freamat. [TZaranii] navalira in goana catre soldatzi. Dupa ei se desprinsera roiuri care soseau in fuga strigind. DUMITRIU N. 110. Vazu... pe tatari izvorind din zare in roiuri negre. GALACTION O. I 53. Din fundul lumii mai din sus... Venitau roiuri demparatzi. COSHBUC P. I 55. ♦ Multzime de obiecte de acelashi fel (vazute in mishcare). Din tot roiul de care shi carutze intilnite la podul Herataului nu se vedea nici una pe shosea. POPA V. 111. Un foc uriash ardea in Poiana Cerbului aruncind in vazduh... un roi de scintei. GANE N. I 133. Un roi de frunze joacan drum. IOSIF PATR. 16. ◊ (In contexte figurate) Roiuri negre de prevederi urite i troieneau inchipuirea. VLAHUTZA N. 36. De atunci shi pina astazi colonii de lumi pierdute Vin... in roiuri luminoase izvorind din infinit. EMINESCU O. I 132. In ochimi scinteiaza un roi de naluciri. ALECSANDRI P. III 502. ♦ (Adjectival) Plin saturat. Ma vad cum shedeam singur in banca mea... cu capul roi de materia bine invatzata. GALACTION O. I 57. Pl. shi: (m.) roi (I. IONESCU M. 380).

ROI róiuri n. 1) Grup de albine pornite impreuna cu matca lor in cautarea unui adapost. 2) fig. Grup de fiintze sau de obiecte in mishcare. ◊ ~ meteoric ansamblu de meteori ale caror traiectorii luminoase pe bolta cereasca pornesc din acelashi punct. ◊ Roiuri de stele concentrari de stele avand aceeashi provenientza shi proprietatzi similare. /<sl. roj

roĭ n. pl. urĭ (vsl. bg. sirb. rus. roĭ ruda cu rinesc urnesc. V. paroĭ). Ceata de insecte zburatoare (albine mushte fluturĭ). Fig. Ceata vesela shi zburdalnica: un roĭ de tinerĭ.

roiu n. 1. sborul albinelor tinere cand se despart de cele batrane; 2. stup vechiu cu albine; 3. fig. multzime ce s’agita: mii roiuri vorbitoare curgand spre vechea Roma EM. in ochiumi scanteiaza un roiu de naluciri AL. [Slav. ROĬ].

roi¹ (grup de albine roit) s. n. pl. róiuri

roi (grup) s. n. pl. róiuri

roi

roiu roiuri.

ROI s. v. matca.

roi s. v. MATCA.

roi (iuri) s. n. Grup familie de albine. Megl. (roiac). Sl. roi (Miklosich Slaw. Elem. 43; Cihac II 318; Conev 74) cf. bg. sb. slov. roj. Der. roi vb. (a pleca in roi; a mishuna; a furnica; a disparea a zbura) mr. (a)ruescu (a)ruire megl. ruiés ruiri cf. bg. roja; roinic adj. (mobil care se mishca de colo colo care roieshte); roinitza s. f. (stup mic in care se prinde roiul; melisa Melissa officinalis) care Conev 46 il trimite inutil la un bg. *roinica; roishte s. f. (roire; melisa); roit s. n. (roire).