roi (iuri) s. n. Grup familie de albine. Megl. (roiac). Sl. roi (Miklosich Slaw. Elem. 43; Cihac II 318; Conev 74) cf. bg. sb. slov. roj. Der. roi vb. (a pleca in roi; a mishuna; a furnica; a disparea a zbura) mr. (a)ruescu (a)ruire megl. ruiés ruiri cf. bg. roja; roinic adj. (mobil care se mishca de colo colo care roieshte); roinitza s. f. (stup mic in care se prinde roiul; melisa Melissa officinalis) care Conev 46 il trimite inutil la un bg. *roinica; roishte s. f. (roire; melisa); roit s. n. (roire).