rival ~a [At: IST. AM. 33^v/3 / Pl: ~i ~e / E: fr rival lat rivalis ger Rival] 12 smf a (Persoana) care aspira in concurentza directa cu alta la aceeashi functzie avantaj situatzie etc. Si: adversar (3) concurent (1) (inv) ravnaci (4). 3 smf Persoana care aspira deodata cu alta la dragostea aceleiashi persoane. 4 smf Persoana care este (sau aspira sa fie) egala cu alta in merite in renume Cf emul. 56 smf (Iljv) Fara (de) ~ Fara asemanare.

RIVÁL A rivali e s. m. shi f. Persoana care aspira in concurentza cu alta la aceeashi situatzie la aceleashi succese; concurent adversar. Nerabdatoare sal vada scos din domnie pe Bibescu shi mai ales pe rivala ei personala Maricicadoamna. CAMIL PETRESCU O. II 508. Aflind despre mishcarea periculosului rival Petru cel SHchiop incepu ashi organiza armata. HASDEU I. V. 183. ◊ Fig. Doi rivali erau acum: un armasar negru shi o iapa sura. NEGRUZZI S. I 42. ♦ Persoana care aspira deodata cu alta la dragostea aceleiashi persoane. Sintem rivali!... Unul din noi dar e de prisos pe lume; trebuie sa piara! ALECSANDRI T. I 396. Hotarisem sa ma duc la rivala mea. NEGRUZZI S. I 52. Fara de pizma acum de tine Chiar cu rivalumi poci sa vorbesc. ALEXANDRESCU M. 134. ♦ Persoana care are merite egale sau e la fel de talentata cu o alta persoana. Poetul iubeshte natura shi in privintza asta el are putzini rivali in literatura romineasca. GHEREA ST. CR. I 142. ◊ Expr. Fara rival = fara pereche fara asemanare cu care nu se poate nimeni masura; inegalabil.

RIVÁL A s.m. shi f. Cel care nazuieshte aspira la aceleashi functzii avantaje situatzii cu altul; concurent potrivnic adversar. ♦ Fara rival = fara seaman fara pereche; inegalabil. [< fr. rival it. rivale lat. rivalis].

RIVÁL A adj. s. m. f. (cel) care aspira la aceleashi functzii avantaje situatzii cu altul; concurent potrivnic adversar. ♦ fara ~ = fara seaman; inegalabil. (< fr. rival lat. rivalis germ. Rival)

RIVÁL ~i m. Persoana care aspira in concurentza cu alta in atingerea aceluiashi scop; adversar; concurent. ◊ Fara ~ fara pereche; inegalabil. /<fr. rival lat. rivalis ~e germ. Rival

rival a. shi m. care aspira la ceva odata cu altul: popoare rivale.

*rivál a adj. (lat. rivalis riveran care k sashĭ ude gradina pin canale ĭa apa din acelashĭ riŭ cu altu shi pin urmare daca cel de la deal ĭa prea multa apa luĭ nuĭ ajunge saŭ daca vine prea multa apa shi e amenintzat de inundare el cauta s’o’ndrepte spre gradina vecinuluĭ. De aci ura saŭ rivalitatea!). Concurent competitor care aspira la ceĭa ce aspira shi altu shi care nu poate fi de cit al unuĭa: Roma shi Cartaginea eraŭ rivale la domnia Mediteraneĭ. Subst. Ceĭ doĭ rivalĭ. V. emul.

rivál s. m. pl. riváli

rivál s. m. pl. riváli

RIVÁL s. 1. v. adversar. 2. v. concurent.

RIVAL s. 1. adversar concurent (inv.) impotrivitor rivnaci. (SHia intrecut totzi ~ la lupta.) 2. concurent emul. (~ cuiva in cimpul literaturii.)