RIVÁL A rivali e s. m. shi f. Persoana care aspira in concurentza cu alta la aceeashi situatzie la aceleashi succese; concurent adversar. Nerabdatoare sal vada scos din domnie pe Bibescu shi mai ales pe rivala ei personala Maricicadoamna. CAMIL PETRESCU O. II 508. Aflind despre mishcarea periculosului rival Petru cel SHchiop incepu ashi organiza armata. HASDEU I. V. 183. ◊ Fig. Doi rivali erau acum: un armasar negru shi o iapa sura. NEGRUZZI S. I 42. ♦ Persoana care aspira deodata cu alta la dragostea aceleiashi persoane. Sintem rivali!... Unul din noi dar e de prisos pe lume; trebuie sa piara! ALECSANDRI T. I 396. Hotarisem sa ma duc la rivala mea. NEGRUZZI S. I 52. Fara de pizma acum de tine Chiar cu rivalumi poci sa vorbesc. ALEXANDRESCU M. 134. ♦ Persoana care are merite egale sau e la fel de talentata cu o alta persoana. Poetul iubeshte natura shi in privintza asta el are putzini rivali in literatura romineasca. GHEREA ST. CR. I 142. ◊ Expr. Fara rival = fara pereche fara asemanare cu care nu se poate nimeni masura; inegalabil.