10 definiții pentru reprobare
Explicative DEX
REPROBÁRE, reprobări, s. f. Acțiunea de a reproba; reprobațiune. – V. reproba.
REPROBÁRE, reprobări, s. f. Acțiunea de a reproba; reprobațiune. – V. reproba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
reprobare sf [At: FILIMON, O. I, 107 / V: (îvr) ~rub~ / Pl: ~bări / E: reproba] Dezaprobare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REPROBÁRE, reprobări, s. f. Faptul de a reproba; dezaprobare. Ascultă... cu un amestec de uimire, de reprobare. C. PETRESCU, O. P. I 125. [Bătrînul] se prefăcu că nu observase simțimîntul de reprobare și de ură al nobilei copile. FILIMON, C. 54.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REPROBÁRE s.f. Acțiunea de a reproba și rezultatul ei; dezaprobare; reprobațiune. [< reproba].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
reprobațiune sf [At: ODOBESCU, S. I, 32 / V: ~ie / Pl: ~ni / E: fr réprobation, lat reprobatio, -onis] (Rar) Dezaprobare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*reprobațiúne f. (lat. re-probatio, -ónis). Acțiunea de a reproba, blam. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
reprobáre (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprobắrii; pl. reprobắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reprobáre s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. reprobării; pl. reprobări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
REPROBÁRE s. v. dezaprobare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REPROBARE s. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, respingere, stigmatizare, (livr.) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobațiune, sancționare, (pop.) osîndire, (înv.) prihană, (fig.) veștejire. (~ cuiva pentru faptele sale.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: re-pro-
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
reprobare, reprobărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a reproba. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: dezaprobare reprobațiune
- Ascultă... cu un amestec de uimire, de reprobare. C. PETRESCU, O. P. I 125. DLRLC
- [Bătrânul] se prefăcu că nu observase simțimîntul de reprobare și de ură al nobilei copile. FILIMON, C. 54. DLRLC
-
etimologie:
- reproba DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.