opțiuni
  • info

10 definiții pentru reprobare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPROBÁRE, reprobări, s. f. Acțiunea de a reproba; reprobațiune. – V. reproba.

REPROBÁRE, reprobări, s. f. Acțiunea de a reproba; reprobațiune. – V. reproba.

reprobare sf [At: FILIMON, O. I, 107 / V: (îvr) ~rub~ / Pl: ~bări / E: reproba] Dezaprobare.

REPROBÁRE, reprobări, s. f. Faptul de a reproba; dezaprobare. Ascultă... cu un amestec de uimire, de reprobare. C. PETRESCU, O. P. I 125. [Bătrînul] se prefăcu că nu observase simțimîntul de reprobare și de ură al nobilei copile. FILIMON, C. 54.

REPROBÁRE s.f. Acțiunea de a reproba și rezultatul ei; dezaprobare; reprobațiune. [< reproba].

reprobațiune sf [At: ODOBESCU, S. I, 32 / V: ~ie / Pl: ~ni / E: fr réprobation, lat reprobatio, -onis] (Rar) Dezaprobare.

*reprobațiúne f. (lat. re-probatio, -ónis). Acțiunea de a reproba, blam. – Și -áție, dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reprobáre (re-pro-) s. f., g.-d. art. reprobắrii; pl. reprobắri

reprobáre s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. reprobării; pl. reprobări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPROBÁRE s. v. dezaprobare.

REPROBARE s. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, respingere, stigmatizare, (livr.) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobațiune, sancționare, (pop.) osîndire, (înv.) prihană, (fig.) veștejire. (~ cuiva pentru faptele sale.)

Intrare: reprobare
reprobare substantiv feminin
  • silabație: re-pro- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reprobare
  • reprobarea
plural
  • reprobări
  • reprobările
genitiv-dativ singular
  • reprobări
  • reprobării
plural
  • reprobări
  • reprobărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reprobare, reprobărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a reproba. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dezaprobare reprobațiune
    • format_quote Ascultă... cu un amestec de uimire, de reprobare. C. PETRESCU, O. P. I 125. DLRLC
    • format_quote [Bătrânul] se prefăcu că nu observase simțimîntul de reprobare și de ură al nobilei copile. FILIMON, C. 54. DLRLC
etimologie:
  • vezi reproba DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.