opțiuni
  • info

11 definiții pentru reprobațiune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPROBAȚIÚNE, reprobațiuni, s. f. (Rar) Reprobare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. réprobation, lat. reprobatio, -onis.

REPROBAȚIÚNE, reprobațiuni, s. f. (Rar) Reprobare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. réprobation, lat. reprobatio, -onis.

reprobațiune sf [At: ODOBESCU, S. I, 32 / V: ~ie / Pl: ~ni / E: fr réprobation, lat reprobatio, -onis] (Rar) Dezaprobare.

REPROBAȚIÚNE, reprobațiuni, s. f. (Rar) Reprobare. Am crezut că această reprobațiune provine de la vreun sentiment de antipatie în contră-mi. MACEDONSKI, O. IV 94. Acea critică... urzicînd pe cei demni de rîs și de reprobațiune. ODOBESCU, S. I 32.

REPROBAȚIÚNE s.f. (Rar) Reprobare. [Cf. fr. réprobation, lat. reprobatio].

REPROBAȚIÚNE s. f. reprobare. (< fr. ráprobation, lat. reprobatio)

reprobați(un)e f. blam foarte energic.

*reprobațiúne f. (lat. re-probatio, -ónis). Acțiunea de a reproba, blam. – Și -áție, dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reprobațiúne (rar) (re-pro-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. reprobațiúnii; pl. reprobațiúni

reprobațiúne s. f. (sil. -pro-, -ți-u-), g.-d. art. reprobațiúnii; pl. reprobațiúni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPROBAȚIÚNE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.

reprobațiune s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. ÎNFIERARE. NEAPROBARE. REPROBARE. RESPINGERE. STIGMATIZARE.

Intrare: reprobațiune
reprobațiune substantiv feminin
  • silabație: re-pro-ba-ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reprobațiune
  • reprobațiunea
plural
  • reprobațiuni
  • reprobațiunile
genitiv-dativ singular
  • reprobațiuni
  • reprobațiunii
plural
  • reprobațiuni
  • reprobațiunilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reprobațiune, reprobațiunisubstantiv feminin

  • 1. rar Reprobare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: reprobare
    • format_quote Am crezut că această reprobațiune provine de la vreun sentiment de antipatie în contră-mi. MACEDONSKI, O. IV 94. DLRLC
    • format_quote Acea critică... urzicînd pe cei demni de rîs și de reprobațiune. ODOBESCU, S. I 32. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.