RECREÉRE, recreeri, s. f. Acțiunea de a (se) recrea¹ și rezultatul ei. [Pr.: -cre-e-. – Var.: recreáre s. f.] – V. recrea¹.

recreere sf vz recreare¹

RECREÉRE s. f. v. recreare¹.

RECREÁRE¹ s. f. v. recreere.

recreare¹ sf [At: POLIZU / P: ~re-a~ / V: ~eere / Pl: ~eări / E: recrea¹] 1 Refacere după un efort susținut Si: recreație¹. 2 Petrecere a timpului în mod plăcut.

recreare² sf [At: DM / P: ~re-a / Pl: ~eări / E: recrea¹] 1-18 Creare (1-15,17-19) din nou Si: (rar) recreație (1-18).

RECREÁRE¹, recreări, s. f. Acțiunea de a (se) recrea¹ și rezultatul ei. [Pr.: -cre-a-. – Var.: recreére s. f.] – V. recrea¹.

RECREÁRE s. f. Acțiunea de a se recrea și rezultatul ei; recreație.

RECREÁRE¹ s.f. Faptul, acțiunea de a se recrea¹; recreație. [< recrea].

!recreére (odihnă) s. f., g.-d. art. recreérii; pl. recreeri

RECREÁRE s. 1. (fig.) deconectare, destindere, relaxare. (Ore de veritabilă ~.) 2. reconfortare, recreație. (~ cuiva în concediu.)

RECREARE s. 1. (fig.) deconectare, destindere, relaxare. (Ore de veritabilă ~.) 2. reconfortare, recreație. (~ cuiva în concediu.)