relaxare sf [At: MAIORESCU D. I 71 / Pl: ~xari / E: relaxa] 1 Proces prin care un sistem fizic scos dintro stare de echilibru termodinamic electric etc. revine liber shi relativ lent la vechea stare sau la o noua stare de echilibru Si: (rar) relaxatzie. 2 Scadere a tensiunilor interne dintrun corp deformatzia lui ramanand constanta. 3 (Fig) Linishtire a nervilor sau a unei stari de spirit Si: destindere (4). 4 (Fig) Scadere din intensitate a tensiunii dramatice.

RELAXÁRE relaxari s. f. 1. Faptul de a se relaxa; destindere slabire. Balcescu il priveshte cu ochi stralucitori... caci violentza lui e in aceasta creshtere uimitoare alternata cu clipe de relaxare. CAMIL PETRESCU O. II 619. A fost o relaxare generala a spiritului de ordine shi de autoritate. REBREANU R. II 240. 2. (Mec.) Scadere a tensiunilor mecanice dintrun corp plastic fara k sa varieze deformatzia lui.

RELAXÁRE s.f. Actziunea de a se relaxa shi rezultatul ei. ♦ Destindere; slabire scadere. ♦ Relaxatzie. [< relaxa].

RELAXÁRE s. f. 1. actziunea de a se relaxa. ◊ linishtire a nervilor; destindere. ◊ scadere din intensitate a tensiunii dramatice. 2. scadere a tensiunilor interne dintrun corp deformatzia lui ramanand constanta. 3. proces ireversibil prin care un sistem fizic tinde in anumite conditzii spre starea de echilibru termodinamic electric etc. (< relaxa)

RELAXÁRE ~ari f. 1) v. A RELAXA shi A SE RELAXA. 2) tehn. Scadere a tensiunilor dintrun material sub deformatzie continua. /v. a se relaxa

relaxáre s. f. g.d. art. relaxắrii; pl. relaxắri

relaxáre s. f. g.d. art. relaxarii; pl. relaxari

RELAXÁRE s. 1. v. destindere. 2. (FON.) destindere recursie.

RELAXÁRE s. v. recreare.

RELAXARE s. 1. destindere slabire. (~ unui arc.) 2. (FON.) destindere recursie.

relaxare s. v. RECREARE.

Relaxare ≠ incordare