rasunator ~oare [At: LB / V: (inv) ~iu / Pl: ~i ~oare / E: rasuna + (a)tor] 12 a av (Care rasuna) (1) puternic shi prelung (inv) rasunetos. 3 a Care se aude de (sau pana) departe. 45 a av Zgomotos. 6 a (D. spatzii) In care se imprashtie sau se concentreaza sunetele. 7 a (Fig) Care impresioneaza puternic. 8 a (Fig) Care este de mare efect. 910 av a (In mod) afectat (3).

RASUNATÓR OÁRE rasunatori oare adj. 1. Care rasuna puternic shi prelung; care se aude de (sau pina) departe. Pasul rasunator al sentinelei se opri. DUMITRIU N. 139. Se strecura iar in odaia unde boierul Stroie ishi ridica glasul rasunator. SADOVEANU O. VII 54. Cite shi mai cite nu cinta Mihai lautarul din gura shi din scripca sa rasunatoare. CREANGA O. A. 92. ◊ (Adverbial) Pendula batea rasunator metalic. DUMITRIU N. 52. ♦ (Despre spatzii) In care se imprashtie sau se pot produce zgomote sunete. Cobuzul de os umplu de fior boltzile rasunatoare. SADOVEANU O. I 300. Lasa ochii tai sa zboare Peste dealuri shi cimpii... Peste ape curgatoare SHi dumbravi rasunatoare. ALECSANDRI P. II 93. 2. Fig. Care produce uimire care impresioneaza puternic (prin noutate sau prin valoare); care este de mare efect. Din lupta lui [a lui Victor Hugo] contra lui Ludovic Bonaparte... au ieshit pamfletele lui rasunatoare. SADOVEANU E. 227.

RASUNATÓR¹ adv. Cu rasunet. / a rasuna + suf. ~ator

RASUNATÓR² ~oáre (~óri ~oáre) 1) Care rasuna; rezonant. Cu glas ~. 2) (despre spatzii) Care mareshte intensitatea shi durata sunetului. 3) fig. Care are mare rasunet; care produce o impresie puternica; care are rezonantza. Succes ~. / a rasuna + suf. ~ator

rasunator a. care rasuna.

rasunatór oáre adj. (d. rasun. V. rezonator). Care rasuna tare: o vioara rasunatoare.

*resonatór n. pl. oare (d. lat. resonare a rasuna k shi rom. rasunator; fr. résonnateur saŭ résona). Muz. Instrument acustic facut sa vibreze in acord cu un sunet de o inaltzime anumita shi sal intareasca: resonatoru luĭ Helmholtz. Ob. rez (dupa fr.).

rasunatór adj. m. pl. rasunatóri; f. sg. shi pl. rasunatoáre

rasunatór adj. m. pl. rasunatóri; f. sg. shi pl. rasunatoáre

RASUNATÓR adj. 1. v. puternic. 2. v. sonor.

RASUNATÓR adj. v. stralucit stralucitor.

RASUNATOR adj. 1. intens puternic ridicat tare. (Voce ~.) 2. intens puternic sonor. (Dangatul ~ al clopotului.)

rasunator adj. v. STRALUCIT. STRALUCITOR.