RASUNATÓR OÁRE rasunatori oare adj. 1. Care rasuna puternic shi prelung; care se aude de (sau pina) departe. Pasul rasunator al sentinelei se opri. DUMITRIU N. 139. Se strecura iar in odaia unde boierul Stroie ishi ridica glasul rasunator. SADOVEANU O. VII 54. Cite shi mai cite nu cinta Mihai lautarul din gura shi din scripca sa rasunatoare. CREANGA O. A. 92. ◊ (Adverbial) Pendula batea rasunator metalic. DUMITRIU N. 52. ♦ (Despre spatzii) In care se imprashtie sau se pot produce zgomote sunete. Cobuzul de os umplu de fior boltzile rasunatoare. SADOVEANU O. I 300. Lasa ochii tai sa zboare Peste dealuri shi cimpii... Peste ape curgatoare SHi dumbravi rasunatoare. ALECSANDRI P. II 93. 2. Fig. Care produce uimire care impresioneaza puternic (prin noutate sau prin valoare); care este de mare efect. Din lupta lui [a lui Victor Hugo] contra lui Ludovic Bonaparte... au ieshit pamfletele lui rasunatoare. SADOVEANU E. 227.