ramashitza² sf [At: ALR I 440/880 / Pl: ~tze / E: ramashi] (Reg) Ramashag (1).

ramashitza¹ sf [At: PSALT. HUR. 116{r}/14 / V: (inv) rem~ / Pl: ~tze (inv) ~tzuri ~tzi / E: ramas¹ + itza] 1 Ceea ce a ramas dintrun tot sau dintro cantitate oarecare dupa ce partea cea mai mare a disparut sau a fost utilizata Si: rest (4) (irg) ramasatura. 2 (Mpl; shis ~tze pamanteshti sau trupeshti) Corpul neinsufletzit al unui om. 3 (Inv) Moashte. 4 (Reg) Om de nimic. 5 (Reg) Fata batrana. 6 (Ivp) Ceea ce a ramas neachitat dintro datorie Si: rest (8) restantza (1). 7 Ceea ce a ramas neimplinit dintro obligatzie. 8 (Rar) Ceea ce lipseshte pana la cantitatea sau limita prevazuta. 9 (Inv) Ceea ce prisoseshte. 10 (Ivp) Totalitatea bunurilor ramase dupa moartea cuiva Si: moshtenire. 11 Urmash. 12 (Mat; inv) Rezultatul unei scaderi Si: rest (9).

RAMASHÍTZA ramashitze s. f. 1. (La sg. adesea cu sens colectiv) Ceea ce a ramas dintrun tot sau dintro cantitate oarecare dupa ce cea mai mare parte a disparut sa pierdut a fost utilizata sau inlaturata; rest. Zise cu o ramashitza de veselie. DUMITRIU N. 48. Amurguri de purpura inflacarau ramashitza de frunze de prin copaci. SADOVEANU O. I 380. Aici in coasta dinspre Jiu a Bumbeshtilor sau descoperit adincite in pamint ramashitzele unei cetatzi darapanate de pe vremea luptelor lui Traian cu dacii. VLAHUTZA O. A. II 133. ◊ Ramashitze paminteshti = corpul neinsufletzit al omului. Valuri dupa valuri de oameni din popor se indreptau spre casa lui Pushkin sai mai vada o data chipul sa se inchine in fatza ramashitzelor lui paminteshti. STANCU U.R.S.S. 146. Nu de mult tot pe aceeashi cale shi tot catre acel locash mergea in tacere... dricul modest in care erau ramashitzele paminteshti ale poetului Alexandrescu. GHICA S. A. 121. (Eliptic) Asupra ramashitzelor descoperite ale lui Nechifor Lipan batea piezish soarele auriu de aprilie. SADOVEANU B. 270. 2. Ceea ce a ramas neexecutat neimplinit dintro datorie o obligatzie. V. restantza. Ramashitze de impozite. 3. Ceea ce prisoseshte. Cealalta ramashitza [din zi] o petrece in lucrul gradinii. DRAGHICI R. 151. 4. Ceea ce lipseshte pina la cantitatea sau limita prevazuta. Am fi avut 15000 shi nu neam fi ingrijit decit de ramashitza [pina la 40000] daca hatmanul Mihu nar fi trimes pe ostashi pe la casele lor. DELAVRANCEA O. II 245. 5. (Aritm.; invechit) Rezultatul unei scaderi; rest diferentza. Pl. shi: (2 invechit) ramashitzuri (GOLESCU I. 87).

RAMASHITZA s.f. 1. (Mold.) Moshtenire. A: Nice la ocine sa nu incapa nice la ramashitzele parintzilor sai. SHT 253; cf. PRAV.; URECHE. // B: INDREPTAREA LEGII. 2. (Mold. Trans. SV) Urmash descendent. A: Iara ramashitzele pentru rautatzile lor va sa le dea Domnul Dumnedzau. SHT 282; cf. DOSOFTEI PS; N. COSTIN. C: Fiiul al doilea Vilcul sau petrecut fara de ramashitza pentru k nu sau insurat. GH. BRANCOV1CI. Etimologie: ramas + suf. itza. . Cf. m o sh n e n i e o c i n i r e u r i c (1); m a r a d i c.

ramashitza f. 1. ceeace ramane dintr’un tot; 2. pl. ramasuri dela un ospatz; 3. pl. ceeace ramane dela un mort oseminte: ramashitze pamanteshti. [Derivat din ramas).

ramashítza f. pl. e (d. ramas ramin). Rest ceĭa ce ramine din ceva (dintr’o suma dintr’un ospatz sh. a.). Ramashitze paminteshtĭ trupu omuluĭ mort (adica „ramas fara suflet”).

ramashítza s. f. g.d. art. ramashítzei; pl. ramashítze

ramashítza s. f. g.d. art. ramashítzei; pl. ramashítze

ramashitza tze.

RAMASHÍTZA s. v. coborator descendent diferentza moshtenire odrasla pariu patrimoniu prinsoare progenitura ramashag rest restantza scoborator succesiune urmash vitza vlastar.

RAMASHÍTZA s. 1. rest (inv. shi reg.) ramashitura (Transilv.) maradic mont (inv.) ramas. (O ~ din ceva.) 2. v. relicva.

RAMASHITZA s. 1. rest (inv. shi reg.) ramashitura (Transilv.) maradic mont (inv.) ramas. (O ~ din ceva.) 2. relicva urma vestigiu. (~e ale trecutului.)

ramashitza s. v. COBORITOR. DESCENDENT. DIFERENTZA. MOSHTENIRE. ODRASLA. PARIU. PATRIMONIU. PRINSOARE. PROGENITURA. RAMASHAG. REST. RESTANTZA. SCOBORITOR. SUCCESIUNE. URMASH. VITZA. VLASTAR.

ramashitze s. pl. v. MOASHTE. RELICVE. VESTIGII.

RAMASHÍTZA (< ramas) s. n. Ceea ce a ramas dintrun intreg dintrun tot consumat sau utilizat in cea mai mare parte; rest. ◊ Ramashitze pamanteshti (sau trupeshti) = corpul neinsufletzit al unui om; cadavru. 2. Ceea ce a mai ramas de indeplinit de executat dintro datorie dintro obligatzie. 3. Ceea ce mai trebuie pana la limita sau cantitatea prevazuta. 4. (LOG.) Metoda ramashitzelor (reziduurilor) = una dintre metodele intuitive formulate de Fr. Bacon shi J. St. Mill conform careia inlaturanduse dintrun fenomen complex acea parte a sa care este efectul anumitor imprejurari se stabileshte k restul fenomenului trebuie sa fie consecintza imprejurarilor ramase.