opțiuni
  • info

17 definiții pentru păzitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂZITÓR, -OARE, păzitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Paznic. – Păzi + suf. -tor.

păzitor, ~oare [At: TETRAEV. (1574) 253 / V: ~zăt~ / Pl: ~i, ~oare / E: păzi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană sau ființă) care are sarcina de a păzi (1) pe cineva sau ceva Si: paznic2 (1). 3 sf (Spc; înv) Gardă. 4 smp (Înv) Închisoare. 5-6 smf, a (Înv) (Persoană, divinitate) care ocrotește. 7 sm (Reg; art; la jocul „de-a puia-gaia”) Prim jucător din șir care îi apără pe ceilalți să nu fie prinși de gaie Si: cloșca. 8 sm (Înv; îs) ~ de stele Astrolog. 9-10 smf, a (Înv) (Persoană) care respectă, nu încalcă o lege, un obicei etc. 11 sm (Înv; Trs; Ban) Bucătar. 12 a (Înv) Care știe să păstreze o taină Si: discret. 13 a (Îs) (Mai) nainte ~ Prevăzător. corectată

PĂZITÓR, -OÁRE, păzitori, -oare, s. m. și f. Paznic. – Păzi + suf. -tor.

PĂZITÓR, -OÁRE, păzitori, -oare, s. m. și f. Paznic. Ea trece-n dulce nepăsare Prin lunci cu flori și doarme-n văi, Iar păzitor pe vînt îl are. COȘBUC, P. I 48. ◊ (Adjectival) Eu voi fi cu bucurie Al tău înger păzitor. ALECSANDRI, T. I 437.

PĂZITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care păzește; ocrotitor. /a păzi + suf. ~tor

PĂZITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. v. PAZNIC. /a păzi + suf. ~tor

PĂZITOR s. m. (Ban.) Bucătar. Pezitor. Cocus. AC, 360. Cocus. Sokacs, pasitor. Szakács. LEX. MARS., 195. Coquus. Pasitor, sokacs. Szakács. LEX. MARS., 197. Etimologie: păzi + suf. -tor. Vezi și păzi, păzitură. Cf. magher, socaci.

păzitor m. cel ce păzește.

păzitór, -oáre adj. (d. păzesc. D. rom. vine bg. pazitor). Paznic, gardian, acela care păzește: cîniĭ îs păzitoriĭ turmeĭ.

păzător sm vz păzitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

păzitór (rar) s. m., pl. păzitóri

păzitór s. m., pl. păzitóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂZITÓR s. 1. v. paznic. 2. v. gardian.

PĂZITÓR s. v. apărător, ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător.

PĂZITOR s. 1. pază, paznic, strajă, străjer, (astăzi rar) priveghetor, (Mold.) sotnic, (înv.) prevegheu, pristav, priveghi, strajnic, străjuitor, veghe, veghetor. (Este ~ de cîmp.) 2. gardian, paznic, (ieșit din uz) gardist, (germanism reg.) vehter.

păzitor s. v. APĂRĂTOR. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSȚINĂTOR.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păzitór, păzitori, s.m. – Paznic, strajă. ♦ Păzitorul casei, motiv în cultura populară maramureșeană, incizat pe porțile de lemn sau sculptat în stâlpii portițelor de la intrarea în casă. Figură umanoidă, stilizată, cu rol protector. – Din păzi + suf. -tor. (Scriban, DEX, MDA). Cuv. rom. > bg. pazitor (Miklosich, cf. DER; Scriban).

Intrare: păzitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păzitor
  • păzitorul
  • păzitoru‑
plural
  • păzitori
  • păzitorii
genitiv-dativ singular
  • păzitor
  • păzitorului
plural
  • păzitori
  • păzitorilor
vocativ singular
  • păzitorule
plural
  • păzitorilor
păzător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păzitor, păzitorisubstantiv masculin
păzitoare, păzitoaresubstantiv feminin

  • 1. rar Gardian, paznic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gardian paznic
    • format_quote Ea trece-n dulce nepăsare Prin lunci cu flori și doarme-n văi, Iar păzitor pe vînt îl are. COȘBUC, P. I 48. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Eu voi fi cu bucurie Al tău înger păzitor. ALECSANDRI, T. I 437. DLRLC
etimologie:
  • Păzi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.