opțiuni
  • info

8 definiții pentru păcălit (s.n.)

Explicative DEX

PĂCĂLÍT1 s. n. Păcălire. – V. păcăli.

PĂCĂLÍT1 s. n. Păcălire. – V. păcăli.

păcălit1 sn [At: CREANGĂ, P. 168 / Pl: (rar) ~uri / E: păcăli] 1-3 Păcălire (1-3). 4 (Îvr) Uneltire. 5 Păcăleală (4).

PĂCĂLÍT1 s. n. Păcăleală, păcălire. (În forma regională pîcîlit) Se ieu ei ba din tîlcuri, ba din cimilituri, ba din pîcîlit, ba din una, ba din alta. CREANGĂ, P. 168. – Variantă: (regional) pîcîlit s. n.

PÎCÎLÍT s. n. v. păcălit1.

Ortografice DOOM

păcălít s. n.

păcălít s. n.

Relaționale

PĂCĂLÍT s. v. înșelare.

PĂCĂLIT s. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.)

Intrare: păcălit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păcălit
  • păcălitul
  • păcălitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • păcălit
  • păcălitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâcâlit
  • pâcâlitul
  • pâcâlitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • pâcâlit
  • pâcâlitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

păcălitsubstantiv neutru

  • 1. Păcăleală, păcălire, înșelare. DEX '09 DLRLC
    sinonime: păcăleală păcălire înșelare
    • format_quote Se ieu ei ba din tîlcuri, ba din cimilituri, ba din pîcîlit, ba din una, ba din alta. CREANGĂ, P. 168. DLRLC
etimologie:
  • vezi păcăli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.