8 definiții pentru pântecuț

Explicative DEX

PÂNTECÚȚ, păntecuțe, s. n. (Rar) Pântecel. – Pântec + suf. -uț.

pântecuț sn [At: ALRM I/II, h 314 / Pl: ~e / E: pântec + -uț] 1-6 (Reg; șhp) Pântecel (1-6).

PÂNTECÚȚ, pântecuțe, s. n. Pântecel. – Pântec + suf. -uț.

PÎNTECÚȚ, pîntecuțe, s. n. Pîntecel.

Ortografice DOOM

pântecúț (rar) s. n., pl. pântecúțe

pântecúț s. n., pl. pântecúțe

Relaționale

PÂNTECÚȚ s. v. pântecel.

PÎNTECUȚ s. (ANAT.) burtică, burticică, pîntecel.

Intrare: pântecuț
pântecuț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pântecuț
  • pântecuțul
  • pântecuțu‑
plural
  • pântecuțe
  • pântecuțele
genitiv-dativ singular
  • pântecuț
  • pântecuțului
plural
  • pântecuțe
  • pântecuțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pântecuț, pântecuțesubstantiv neutru

etimologie:
  • Pântec + sufix -uț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.