8 definiții pentru burticică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BURTICÍCĂ, burticele, s. f. Diminutiv al lui burtă; burtică. – Burtă + suf. -icică.
BURTICÍCĂ, burticele, s. f. Diminutiv al lui burtă; burtică. – Burtă + suf. -icică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
burticícă sf [At: DA / Pl: ~cele / E: burtă + -icică] (Pop) 1-2 (Șhp) Burtă (1) mică Si: burtică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BURTICÍCĂ, burticele, s. f. Diminutiv cu sens ironic al lui burtă. Să vezi ce burticică de episcop ai să faci. PAS, L. I 46.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BURTICÍCĂ, burticele, s. f. Diminutiv al lui burtă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
burticícă s. f., g.-d. art. burticélei; pl. burticéle, art. burticélele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
burticícă s. f., g.-d. art. burticélei; pl. burticéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BURTICÍCĂ s. v. burtică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BURTICICĂ s. burtică, pîntecel, pîntecuț.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F39) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
burticică, burticelesubstantiv feminin
-
- Să vezi ce burticică de episcop ai să faci. PAS, L. I 46. DLRLC
-
etimologie:
- Burtă + sufix -icică. DEX '98 DEX '09