putință sf [At: PRAV. LUCACI, 172 / V: (înv) pot~ / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: putea + -ință] 1 Putere (1). 2-3 (Îljv) Peste ~ sau peste ~ța cuiva (Care este) mai presus de puterile sau posibilitățile (de realizare ale) cuiva. 4 (Rar; îal) Foarte tare. 5-6 (Îljv) Cu ~ Posibil. 7 (Îlav) Pe cât cu ~ Pe cât este posibil. 8-9 (Îlv) A(-i) fi cu ~ sau (înv) a(-i) fi (la, prin) ~ A (se) putea (16-17). 10 (Îe) A(-i) sta cuiva în (sau, înv, prin) ~ ori a fi în ~ța cuiva A depinde (numai) de cineva realizarea a ceva. 11 (Îe) A face tot ce-i stă în (sau, înv, prin) ~ A face tot posibilul. 12 (Îla) Cel mai... cu ~ Extrem de... 13 (Îvr; îe) A fi fără ~ A nu mai avea nici o posibilitate de a realiza ceva. 14 (Rar; îe) A fi în ~ța de a... A fi în situația de a... 15 (Înv; îe) Pe (sau prin) cât îi va fi cuiva (sau îl iartă pe cineva) ~ța În măsura în care (îi) este posibil. 16 (Îrg) Stare materială. 17 (Îrg; pex) Situație socială. 18 (Îla) Cu ~ sau cu ~ți Înstărit. 19 (Înv) Influență (a cuiva). 20 Modalitate de realizare Si: (îvp) putere (96), (înv) puterință (2), putincioșie, (reg) modru, (îvr) putibilitate. 21 Posibilitate (1). 22 (Îvr) Putere (35). 23 (Îvr) Țară. 24-26 (Fiz; teh; asr) Putere (86-88).

PUTÍNȚĂ, putințe, s. f. 1. Posibilitate. Absolvenții școlilor nu se puteau îndeletnici cu niște scrieri care erau cu totul în afară de gustul și putința lor de înțelegere. SADOVEANU, E. 96. Dar groaznic venit-a-ntr-o zi, din apus, O noapte cu-atîta întuneric, c-a pus In minte-ne stăvili putinții de-adus Aminte ce-i timpul și locul. COȘBUC, P. II 298. ◊ Expr. Peste putință = imposibil (de realizat); mai presus de puterile cuiva. E peste putință a mai continua drumul înainte cu vîntul din față. BART, S. M. 19. Peste putință de spus ce am văzut. CARAGIALE, O. III 248. La noapte așteaptă-mă... – Ce zici? peste putință! BOLINTINEANU, O. 371. După putință = cum poate, potrivit cu mijloacele sau posibilitățile cuiva. Se îmbracă după putință. Cel mai... cu putință = cel mai... posibil; extrem de..., în cel mai înalt grad. Eu sînt omul cel mai serviabil cu putință. C. PETRESCU, C. V. 134. A face tot ce-i stă în (sau, învechit, prin) putință = a face tot posibilul. Belciug va face tot ce-i va sta în putință să-l scoată din casa lui. REBREANU, I. 84. Tu știi că am făcut tot ce mi-a stat în putință. ISPIRESCU, L. 95. A fi (sau a-i fi cuiva) cu (sau, învechit, prin) putință să... = a fi posibil să..., a (se) putea. Sub pămîntul pe care creștea iarbă, nu era cu putință să fie săpate gropi. BOGZA, O. 34. Așadar, potolindu-se și văzînd în sfîrșit că nu e prin putință a sta cu armele împotriva cotropitorilor, Mihnea porunci să se gătească de plecare. ODOBESCU, S. A. 107. Dacă-ți este cu putință, Te rog fă ș-a mea voință: Nu ieși seara-n uliță, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 246. A-i sta cuiva în putință (sau învechit) a fi în putința cuiva (să)... = a corespunde cu posibilitățile de realizare ale cuiva, a fi posibil de realizat. De-ar fi-n a mea putință să fac precum doresc, Aș pune pe-a ta frunte un diadem de stele. ALECSANDRI, P. I 165. Fără putința (sau putință) de... = fără a putea să... Îl vede acum, înaintea lui, fără putință de a-și mai reaminti ceva. SAHIA, N. 76. 2. (Fiz.; învechit) Putere.

PUTÍNȚĂ ~e f. 1) Capacitate potențială; posibilitate. ◊ După ~ în concordanță cu mijloacele de care dispune cineva. Peste ~ peste puteri. A (nu) fi cu ~ a (nu) se putea. A face tot ce-i stă în ~ a face tot ce poate cineva; a depune toate eforturile. 2) înv. v. PUTERE. /a putea + suf. ~ință

putință f. posibilitate: e peste putința omenească. [V. putere].

putínță f., pl. e (lat. pătentia, putere. V. plenipotență). Posibilitate: acest lucru e cu putință, ĭar cel-lalt e peste putință.

potință sf vz putință

putínță s. f., g.-d. art. putínței; pl. putínțe

putínță s. f., g.-d. art. putínței; pl. putínțe

PUTÍNȚĂ s. 1. v. capacitate. 2. v. posibilitate. 3. v. mod.

PUTÍNȚĂ s. v. forță, putere, stat, țară.

PUTINȚĂ s. 1. capacitate, forță, posibilitate, putere, (înv.) puterință, puternicie. (~ de a face ceva.) 2. posibilitate, putere, stare, (înv.) putincioșie. (Să dea fiecare după ~ lui.) 3. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, marșă, mediu, mijlocire. (O altă ~ de a rezolva problema.)

putință s. v. FORȚĂ. PUTERE. STAT. ȚARĂ.

Putință ≠ neputință