optziuni
  • info

14 definitzii pentru purica

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

PURICÁ púric vb. I. 1. Tranz. shi refl. (Pop. shi fam.) A (se) curatza de purici. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A examina ceva cu atentzie cu deamanuntul. [Var.: purecá vb. I] Probabil lat. *pulicare (< pulicem).

PURICÁ púric vb. I. 1. Tranz. shi refl. (Pop. shi fam.) A (se) curatza de purici. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A examina ceva cu atentzie cu deamanuntul. [Var.: purecá vb. I] Probabil lat. *pulicare (< pulicem).

purica1 [At: ANON. CAR. / V: ~reca / Pzi: puric / E: ml pulicare] 12 vtr (Pfm) A (se) curatza de purici (1). 3 vt (Olt; pan; c. i. omizile; if pureca) A curatza de pe pomii fructiferi. 4 vt (Fig) A examina atent. 5 vt (Rar; fig) A aduna cu deamanuntul. 6 vt (Fig; c. i. fiintze) A bate tare. 7 vt (Olt; fig; c. i. oameni; if pureca) A lasa fara bani prin mijloace necinstite.

PURICÁ puríc vb. I. Tranz. (SHi in forma pureca) 1. A curatza un obiect de purici scuturindul sau cercetindul cu deamanuntul; (rar cu schimbarea complementului) a prinde purici. Un negru purec;... bietul «ins!» la ce sal purec? EMINESCU O. I 48. ♦ Fig. A examina ceva cu deamanuntul a cerceta minutzios. Leam cercetat [documentele] shi leam puricat de nenumarate ori. C. PETRESCU O. P. I 228. Cind cumpara haine vechi le purica pin toatendoiturile. CARAGIALE O. I 344. 2. (Familiar) A bate. Nu glumi ci mii pureca cit se poate de bine. RETEGANUL P. I 8. Varianta: purecá vb. I.

A PURICÁ púric tranz. 1) A curatza de purici. 2) fig. A examina exagerat de migalos. /<lat. pulicare

PURECÁ vb. I v. purica.

pureca v vz purica1

purecà v. 1. a cauta purecii; 2. fig. shi fam. a cauta cu deamaruntul: de cumperi lucrul il pureci shi apoi tocmeshti. [Lat. PULICARE].

púric a á v. tr. (lat. púlico áre a produce puricĭ; pv. sp. pg. espulgar fr. épucer). Caut de puricĭ: a purica un catzel. Fig. Caut amanuntzit cercetez minutzios: a purica o carte.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

puricá (a ~) (pop. fam.) vb. ind. prez. 3 púrica

puricá vb. ind. prez. 1 sg. púric 3 sg. shi pl. púrica

purica

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

PURICÁ vb. v. despaduchea paduchea.

purica vb. v. DESPADUCHEA. PADUCHEA.

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

purica puric I. v. t. 1. a curatza de purici 2. a examina ceva cu atentzie II. v. r. a se curatza de purici

Intrare: purica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • purica
  • puricare
  • puricat
  • puricatu‑
  • puricand
  • puricandu‑
 singular plural
  • purica
  • puricatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • puric
 (sa)
  • puric
  • puricam
  • puricai
  • puricasem
a II-a (tu)
  • purici
 (sa)
  • purici
  • puricai
  • puricashi
  • puricaseshi
a III-a (el, ea)
  • purica
 (sa)
  • purice
  • purica
  • purica
  • puricase
plural I (noi)
  • puricam
 (sa)
  • puricam
  • puricam
  • puricaram
  • puricaseram
  • puricasem
a II-a (voi)
  • puricatzi
 (sa)
  • puricatzi
  • puricatzi
  • puricaratzi
  • puricaseratzi
  • puricasetzi
a III-a (ei, ele)
  • purica
 (sa)
  • purice
  • puricau
  • puricara
  • puricasera
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pureca
  • purecare
  • purecat
  • purecatu‑
  • purecand
  • purecandu‑
 singular plural
  • pureca
  • purecatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • purec
 (sa)
  • purec
  • purecam
  • purecai
  • purecasem
a II-a (tu)
  • pureci
 (sa)
  • pureci
  • purecai
  • purecashi
  • purecaseshi
a III-a (el, ea)
  • pureca
 (sa)
  • purece
  • pureca
  • pureca
  • purecase
plural I (noi)
  • purecam
 (sa)
  • purecam
  • purecam
  • purecaram
  • purecaseram
  • purecasem
a II-a (voi)
  • purecatzi
 (sa)
  • purecatzi
  • purecatzi
  • purecaratzi
  • purecaseratzi
  • purecasetzi
a III-a (ei, ele)
  • pureca
 (sa)
  • purece
  • purecau
  • purecara
  • purecasera
purecat1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purecat
  • purecatul
  • purecatu‑
  • purecata
  • purecata
plural
  • purecatzi
  • purecatzii
  • purecate
  • purecatele
genitiv-dativ singular
  • purecat
  • purecatului
  • purecate
  • purecatei
plural
  • purecatzi
  • purecatzilor
  • purecate
  • purecatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

purica, puricverb

  • 1. tranzitiv reflexiv popular familiar A (se) curatza de purici. DEX '09 DEX '98 NODEX
    sinonime: despaduchea paduchea
    • format_quote Un negru purec;... bietul «ins!» la ce sal purec? EMINESCU O. I 48. DLRLC
    • 1.1. rar (Cu schimbarea complementului) A prinde purici. DLRLC
    • diferentziere A curatza un obiect de purici scuturindul sau cercetindul cu deamanuntul. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat familiar A examina ceva cu atentzie cu deamanuntul exagerat de migalos. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Leam cercetat [documentele] shi leam puricat de nenumarate ori. C. PETRESCU O. P. I 228. DLRLC
    • format_quote Cind cumpara haine vechi le purica pin toatendoiturile. CARAGIALE O. I 344. DLRLC
  • 3. familiar Bate. DLRLC
    sinonime: bate
    • format_quote Nu glumi ci mii pureca cit se poate de bine. RETEGANUL P. I 8. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.