PURICÁ puríc vb. I. Tranz. (SHi in forma pureca) 1. A curatza un obiect de purici scuturindul sau cercetindul cu deamanuntul; (rar cu schimbarea complementului) a prinde purici. Un negru purec;... bietul «ins!» la ce sal purec? EMINESCU O. I 48. ♦ Fig. A examina ceva cu deamanuntul a cerceta minutzios. Leam cercetat [documentele] shi leam puricat de nenumarate ori. C. PETRESCU O. P. I 228. Cind cumpara haine vechi le purica pin toatendoiturile. CARAGIALE O. I 344. 2. (Familiar) A bate. Nu glumi ci mii pureca cit se poate de bine. RETEGANUL P. I 8. Varianta: purecá vb. I.