PUNCTUÁL A punctuali e adj. 1. (Despre oameni) Care este exact care respecta intocmai termenul sau momentul fixat. ♦ (Adverbial) La timp cu punctualitate. 2. (Despre verbe) Care arata k actziunea se petrece intrun singur moment. Care abordeaza doar o anumita problema strict precizata. [Pr.: tual] Din fr. ponctuel (dupa punct).

punctual ~a [At: BREZOIANU I. 29/18 / P: ~tual / V: (inv) pont~ punt~ / Pl: ~i ~e / E: punct + al cf fr ponctuel] 1 a (D. oameni) Care respecta termenul sau momentul fixat Si: (reg) pontosh (nob) punctuos. 2 a (Rar; d. verbe) Care arata k actziunea se petrece intrun singur moment. 3 av La timp.

PUNCTUÁL A punctuali e adj. 1. (Despre oameni) Care este exact care respecta intocmai termenul sau momentul fixat. ♦ (Adverbial) La timp cu punctualitate. 2. (Despre verbe) Care arata k actziunea se petrece intrun singur moment. [Pr.: tual] Din fr. ponctuel (dupa punct).

PUNCTUÁL A punctuali e adj. 1. (Despre oameni) Care este exact care respecta intocmai termenele fixate. ◊ (Adverbial) La timp cu punctualitate. Domnul lordache Paun simtzi k intotdeauna satisfactzia datoriei punctual implinite. C. PETRESCU O. P. I 159. 2. (Despre verbein opozitzie cu durativ) Care arata k actziunea se petrece intrun singur moment.

PUNCTUÁL A adj. 1. (adesea adv.) Regulat exact; care face la timp ceea ce trebuie sa faca; precis. ♦ Facut la momentul hotarat determinat. 2. (Despre verbe) Care arata k actziunea se petrece intrun singur moment. [Pron. tual var. puntual a adj. / cf. fr. ponctuel it. puntuale].

PUNCTUÁL A adj. 1. (shi adv.) care respecta intocmai termenul fixat; facut la momentul hotarat; exact precis. 2. (despre aspectul verbelor) care arata k actziunea se refera la un singur moment al desfashurarii. 3. (mat.) referitor la un punct. (< engl. punctual dupa fr. poncuel)

punctuál a adj. Exact precis ◊ „Voita criza a culturii poate fi ashadar atinsa (shi rezolvata) in problema punctuala a institutziei teatrale.” ◊ „22” 27/93 p. 15. ◊ „«Intelectualii sunt acum peste tot shi in Guvern shi in Opozitzie» a spus istoricul SH.T. (ale carui interventzii sau dovedit punctuale shi echilibrate).” ◊ „22” 46/93 p. 5; v. shi PAC (din punct dupa fr. ponctuel it. puntuale; PR 1950; DEX alte sensuri DN3)

PUNCTUÁL ~a (~i ~e) 1) Care manifesta grija shi corectitudine in realizarea datoriilor shi promisiunilor; cu responsabilitate shi exactitate. 2) shi adverbial Care are loc la momentul prestabilit; produs la timpul fixat. [Sil. tual] /punct + suf. ~al

punctual a. care face exact la punctul anumit.

*punctuál a adj. (mlat. punctualis d. punctum punct; fr. ponctuel). Exact la punctu (timpu) hotarit: plata punctuala. Exact care executa la timp fixat: om punctual. Adv. A plati punctual.

pontual ~a a vz punctual

puntual ~a a vz punctual

PUNTUÁL A adj. v. punctual.

punctuál (punctual) adj. m. pl. punctuáli; f. punctuála pl. punctuále

punctuál adj. m. (sil. punctual) pl. punctuáli; f. sg. punctuála pl. punctuále

punctual.

PUNCTUÁL adj. exact parolist. (Voi fi ~; un om ~.)

PUNCTUAL adj. exact parolist. (Voi fi ~; un om ~.)

Punctual ≠ nepunctual