protuberantza sf [At: KRETZULESCU A. 91/13 / V: (inv) ~ren~ / Pl: ~tze / E: fr protubérance] 1 Formatzie anatomica ce consta intro proeminentza pe suprafatza unui organ. 2 (Atm; is) ~ inelara Segment al encefalului situat intre bulb pedunculii cerebrali shi cerebel. 3 (Pgn) Proeminentza. 4 (Ast) Nor de gaze incandescente la marginea discului solar.

PROTUBERÁNTZA protuberantze s. f. Parte a unui obiect a unui organ etc. ieshita in relief; proeminentza. Nushi gasise locul pe scaun sfredelit de privirea patrunzatoare a moshneagului cu vorba de faun shi cu monstruoase protuberantze frontale. C. PETRESCU O. P. II 189. ♦ (La pl.) Eruptzie de la marginea discului solar avind aspectul unor flacari imense care se inaltza pina la mai multe sute de mii de kilometri deasupra suprafetzei soarelui.

PROTUBERÁNTZA s.f. Ieshitura in afara a unui obiect a unui organ etc.; proeminentza. ◊ (Anat.) Protuberantza inelara = segment al encefalului situat intre bulb pedunculii cerebrali shi cerebel. ♦ (la pl.) Proeminentze de culoare roshie pe suprafatza Soarelui formate din mase uriashe de gaze incandescente care ating inaltzimi de sute de mii de kilometri. [< fr. protubérance cf. lat. protuberantia].

PROTUBERÁNTZA s. f. 1. ieshitura in afara a unui obiect organ etc.; umflatura. ♦ (anat.) ~ inelara = segment al encefalului intre bulb pedunculii cerebrali shi cerebel. 2. (pl.) proeminentze roshii k nishte limbi de foc din cromosfera formate din mase uriashe de gaze incandescente. (< fr. protubérance lat. protuberantia)

PROTUBERÁNTZA ~e f. 1) Parte proeminenta; ridicatura; proeminentza; convexitate. 2) astr. Nor de gaz incandescent care se formeaza pe marginea discului solar. /<fr. protubérance

protuberantza f. parte rasarita: protuberantzele craniului.

*protuberántza f. pl. e (d. protuberant fr. protubérance). Bulbucatura proeminentza ratunda: Gall pretindea k se pot recunoashte aptitudinile dupa protuberantzele creĭeruluĭ. Fig. Muntziĭ is protuberantze ale pamintuluĭ.

protuberentza sf vz protuberantza

protuberántza s. f. g.d. art. protuberántzei; pl. protuberántze

protuberántza s. f. g.d. art. protuberántzei; pl. protuberántze

PROTUBERÁNTZA s. 1. proeminentza (pop.) bulbucatura. (~ anatomica.) 2. v. ieshitura.

PROTUBERANTZA s. 1. proeminentza (pop.) bulbucatura. (~ anatomica.) 2. ieshind ieshitura proeminentza ridicatura (reg.) bolfa (inv.) scosatura scotzatura. (~ a unui obiect.)

PROTUBERÁNTZA (< fr. engl.; {s} pro² + lat. tuber „tumoare”) s. f. 1. Formatzie anatomica constand dintro ridicatura pe suprafatza unui organ (ex. p. occipitala); p. ext. umflatura ridicatura. 2. (ASTR.) Nor de gaze incandescente cu temperaturi de pana la 50.000 K care se formeaza din materia cromosferica shi care se observa la marginea discului solar. Sunt p. calme cu o durata de cateva saptamani shi p. active care dureaza cateva ore.