optziuni
  • info

12 definitzii pentru proeminentza

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

PROEMINÉNTZA proeminentze s. f. Faptul de a fi proeminent; (concr.) parte proeminenta a unui obiect ridicatura ieshitura. [Pr.: proe] Din fr. proéminence.

PROEMINÉNTZA proeminentze s. f. Faptul de a fi proeminent; (concr.) parte proeminenta a unui obiect ridicatura ieshitura. [Pr.: proe] Din fr. proéminence.

proeminentza sf [At: I. GOLESCU C. / Pl: ~tze / E: fr proéminence ger Proeminenz] 1 Ceea ce iese mult in relief. 2 Ceea ce este cu mult mai ridicat decat suprafatza inconjuratoare Si: ieshitura ridicatura. 3 (Pex) Inaltzime.

PROEMINÉNTZA proeminentze s. f. 1. Faptul de a fi proeminent. 2. (Concretizat) Parte proeminenta ridicatura ieshitura. Politiciani de moda veche ochi holbatzi barbii revarsate spre proeminentza burtzilor vorbe goale fraze umflate. SADOVEANU E. 147. Ishi mingiia acum barbia cu doua ushoare proeminentze gemene. CAMIL PETRESCU O. I 304.

PROEMINÉNTZA s.f. Faptul de a fi proeminent. ♦ (Concr.) Ieshitura (in relief) ridicatura. [Pron. proe. / cf. fr. proéminence].

PROEMINÉNTZA s. f. faptul de a fi proeminent. ◊ ieshitura (in relief) ridicatura. (< fr. proéminence)

PROEMINÉNTZA ~e f. 1) Caracter proeminent. 2) Parte proeminenta; ridicatura; protuberantza; convexitate. /<fr. proéminence

proeminentza f. 1. starea celor proeminente; 2. parte proeminenta.

*proeminéntza f. pl. e (d. eminent; fr. proéminence). Starea lucruluĭ proeminent. Lucru proeminent inaltzatura loc maĭ inalt: o proeminentza de pamint.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

proeminéntza (ieshitura ridicatura) s. f. g.d. art. proeminéntzei; (partzi proeminente) pl. proeminéntze

proeminéntza s. f. g.d. art. proeminéntzei; (partzi proeminente) pl. proeminéntze

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

PROEMINÉNTZA s. 1. v. ieshitura. 2. v. protuberantza.

PROEMINENTZA s. 1. ieshind ieshitura protuberantza ridicatura (reg.) bolfa (inv.) scosatura scotzatura. (~ a unui obiect.) 2. protuberantza (pop.) bulbucatura. (~ anatomica.)

Intrare: proeminentza
proeminentza substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proeminentza
  • proeminentza
plural
  • proeminentze
  • proeminentzele
genitiv-dativ singular
  • proeminentze
  • proeminentzei
plural
  • proeminentze
  • proeminentzelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

proeminentza, proeminentzesubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a fi proeminent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. concretizat Parte proeminenta a unui obiect. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: convexitate ieshitura protuberantza ridicatura
      • format_quote Politiciani de moda veche – ochi holbatzi barbii revarsate spre proeminentza burtzilor vorbe goale fraze umflate. SADOVEANU E. 147. DLRLC
      • format_quote Ishi mingiia acum barbia cu doua ushoare proeminentze gemene. CAMIL PETRESCU O. I 304. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.